PSD habet Papam; România, încă nu...

 Dorian OBREJA

Congresul PSD - de alegere a președintelui formațiunii, și, mai ales, de stabilire a candidatului social-democrat pentru Cotroceni - din 24 august trebuia să fie, puțini au sesizat și memorat, pe 5 iulie, conform anunțului făcut de chiar liderul partidului. Au trecut, însă, aproape 50 de zile între intenție și realizare. Unii ar spune că e un timp prețios, trecut degeaba, în loc să fie folosit întru promovarea prezidențiabilului PSD. Alții - și fac parte din această categorie – susțin că amânarea e strategică,  menită a-l expune cât mai puțin pe cel în discuție, făcându-i pe adversari să utilizeze cartușe oarbe și petarde, și unele, și altele cu efect doar sonor.

Înainte de 1990, „reportajele” jurnalistice despre momente de vârf ale sistemului, precum congresele partidului, erau scrise, verificate și aprobate de principiu cu multe zile înainte, textul așteptând doar bunul de tipar politic, dat imediat după consumarea evenimentului respectiv.

Și acum s-a(r fi) putut face la fel. Nu a fost nicio surpriză, nu a fost niciun Constantin Pârvulescu (ba chiar Gabriela Firea a lipsit). Se știa dinainte care va fi noua componență a conducerii social-democrate, cine va fi ”noul” președinte și cine candidatul. Puține și mici noutăți: „coboară” Dîncu și Firea, ”urcă” Tudose, Băluță, Șoldan și Lipă, crește numărul vicepreședinților.   Lipseau doar cifrele. Sâmbătă, la 13,25, au venit și ele. Din cele 2.264 voturi valabile, 2.253 au fost pentru Ciolacu drept președinte, 2.257 pentru Ciolacu drept candidat. Nu mă pricep la calcularea procentelor, dar bănuiesc a fi peste 99,99%. Partid monolit, lider iubit. Pe hornul de la Romexpo, a ieșit fum alb (clorat de potasiu, lactoză și colofoniu, potrivit rețetei de la Vatican).

Problema e, însă, că pe 24 august au fost alegeri interne. Cele care vor conta cu adevărat sunt programate pe 24 noiembrie și, mai ales, pe 8 decembrie. Pentru ca reprezentantul PSD să ajungă sigur la Cotroceni, e nevoie de vreo 5,5 milioane de voturi. Deocamdată, are 2.257. Sau, mai optimist, 3.045.816 (votul popular, la localele din 9 iunie). Dar, încă și mai optimist, sprijinul a peste jumătate din primarii țării, a peste jumătate din consilierii locali și a 25 (+ 4 UDMR) din președinții de consilii județene. Cu o asemenea „armată”, lesne de învins, în al doilea tur, fie „un ostaș în slujba țării” (cel mai probabil contracandidat), fie un „escroc tupeist”.

Nu trebuie neglijat nici ajutorul divin. Marcel Ciolacu a avut niște consultări în acest sens: chiar la debutul anului, pe 7 ianuarie, la Muntele Athos (unde mai fusese în aprilie 2023), pe 14 iunie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (unde mai fusese în martie 2021), pe 15 august, la Mănăstirea Văratec (inițial, era anunțată Putna), pe 16 august, la Catedrala din Buzău. În timpul Congresului, o delegată a dat glas de la tribună credinței în acest plan: Doamne ajută să câștigăm alegerile”.

Un foarte vocal profiler încerca să-i facă portretul lui Marcel Ciolacu, afirmând că „este un tip care a citit cărți, e mult mai rafinat și, din acest punct de vedere, șmecheria lui este mult mai rafinată (...) în comparație cu a altor lideri”; „...după Nicolae Ceaușescu, este cel mai șmecher șef de stat pe care ar putea România să-l aibă”. Băsescu ar avea motive să se supere...

Dacă România va ajunge să-l aibă președinte pe Marcel Ciolacu, voi invoca eu divinitatea: ferească Dumnezeu ca șmecheria să fie calitatea lui definitorie!