Povestea celor care dau viață vinului

Pe dealurile înverzite ale unei regiuni pitorești, unde timpul pare să își fi lăsat amprenta într-un dans lent cu natura, podgorenii continuă tradiții vechi de secole, punând pasiune și dăruire în fiecare picătură de vin pe care o obțin. Pentru ei nu este doar o meserie, ci o vocație, o legătură profundă cu pământul și cu strămoșii lor.

Maria, o femeie în vârstă de 70 de ani, cu riduri adâncite de soare și cu mâinile bătătorite de vânt, povestește cu ochii sclipind: „Tatăl meu m-a învățat arta viticulturii. De când mă știu, am fost alături de el în vie, urmărind cum răsare soarele și picură roua pe strugurii abia înfloriți. Este o muncă grea, dar iubirea pentru această profesie mă face să continui și să îmi învăț nepoții să prețuiască această tradiție”.

Viticultura nu este doar despre cultivarea strugurilor. Este o alchimie magică între om și natură. Temperaturile, solul, expunerea la soare, varietatea de struguri, toate au un rol crucial. Dar la fel de importantă este mâna podgorenilor care, cu dragoste și răbdare, îi îngrijește și îi transformă în vinuri cu personalitate unică.

Pentru Radu, un tânăr viticultor care a ales să revină la rădăcinile sale după studii în străinătate, conexiunea cu terroir-ul este esențială: „Când te afli în vie și simți mirosul pământului, când privești strugurii crescând și cunoști fiecare butuc, atunci înțelegi că vinul nu este doar o băutură, ci povestea unui loc și a oamenilor care îl îngrijesc”.

Terroirul este o teorie a credinței că zona și clima în care sunt cultivați strugurii le conferă caracteristici unice care nu pot fi transferate în nici-o altă regiune a lumii. Experții în vin sunt convinși că terroirul corect reprezintă deja 80% din succesul vinului.

În spatele fiecărei sticle de vin se află efortul și dăruirea multor mâini. În fața provocărilor climatice sau a dăunătorilor, podgorenii nu se dau bătuți. Ei sunt gardienii unei tradiții, dar și inovatori, combinând metodele vechi cu tehnologia modernă pentru a produce vinuri de excepție.

Podgoriile nu sunt simple plantații, ci moștenirea strămoșilor, sunt inimile care bat puternic în pieptul viticultorilor, sunt mărturia unui trai, a unei iubiri și a unei dedicații nemăsurate ce trece dincolo de orice necaz.

În urmă cu 30 de ani, o calamitate naturală a devastat întreaga plantație a familiei Elenei. Asemenea păsării Phoenix, din cenușa acelui dezastru, ea și-a găsit puterea de a renaște. „Am plâns văzând totul distrus, dar am știut că trebuie să merg mai departe. Bunicii și părinții mei, de la care am moștenit via, nu și-ar fi dorit să renunț. Această vie este ca și copiii mei. Am văzut-o crescând, am îngrijit-o și am privit-o transformându-se în struguri care mai apoi au ajuns în paharele de vin”, spune ea cu o voce tremurândă. A investit tot ce a avut, și, pas cu pas, a reconstruit ce fusese odată un paradis. Astăzi, vinurile Elenei sunt recunoscute la nivel internațional pentru calitatea lor.

Generații de podgoreni

Ionel și Andreea sunt doi tineri care și-au dedicat viața îngrijirii viței-de- vie. Au preluat meșteșugul de la părinții lor și, în pofida tentațiilor lumii moderne, au ales să rămână și să continue tradiția. Ei înțeleg că acest pământ nu este doar o sursă de venit, ci o parte din sufletul lor, o istorie care trebuie păstrată și transmisă mai departe. „Noi suntem oamenii viței de vie, în ciuda provocărilor rămânem neclintiți în misiunea noastră. Suntem mereu recunoscători pământului, ploii, tuturor celor care sunt alături de noi”, au spus tinerii.

Podgorenii sunt păzitorii unei arte antice, creatorii unui elixir ce transcende timpul, sunt veghetorii unui legat, ai cărui slujitori transformă strugurii în poezie lichidă. De fiecare dată când veți savura un pahar de vin, amintiți-vă de oamenii și poveștile din spatele fiecărei picături.

Soarele abia răsare și Mihai, un viticultor cu o experiență de peste 30 de ani în domeniu, își începe ziua în podgorie. Fiecare tufă de vie este pentru el o parte din familie, o poveste de viață. „Viețile acestea sunt ca și copiii mei. Le-am văzut crescând, le-am îngrijit și le-am privit transformându-se în fructe care mai apoi devin vin”, mărturisește el cu o privire visătoare.

Nu e doar o meserie, e o chemare. O chemare la natură, la tradiție, la frumusețea lucrurilor simple: „Vinul este mai mult decât o băutură”, spune Ana, o tânără podgoreană. „E o conexiune între oameni, între generații, e o istorie și o cultură”.

În fiecare an, la cules, familiile din zonă se unesc și lucrează împreună. Mâini bătrâne, cu venele proeminente, lucrează alături de mâini tinere, pline de vigoare. Cântece tradiționale răsună printre rândurile de vie, iar aerul se umple de râsete și voie bună. În acele momente, munca asiduă se transformă într-o adevărată sărbătoare.

Însă nu e totul mereu atât de roz. Există și ani grei, cu secetă sau cu ploi în exces, cu boli care pot afecta vița de vie. „Uneori natura îți dă lecții grele. Dar aceste lecții te învață răbdarea și tenacitatea. Și chiar și în cei mai grei ani, pasiunea pentru ceea ce fac te ține în picioare”, mărturisește George, un viticultor trecut de prima tinerețe.

Vinul, odată produs, devine o mândrie pentru fiecare viticultor. Fiecare sticlă purtând în ea nu doar gustul, ci și povestea oamenilor, a terenului și a anului respectiv. Degustările de vin devin momente magice în care viticultorii își împărtășesc cu alții creația, primele reacții ale oamenilor fiind pentru ei ca aplauzele la finalul unui spectacol.

În spatele fiecărei sticle de vin pe care o deschidem se află mâinile, sufletele și poveștile unor oameni care și-au dedicat viața acestei arte. Viticultorii nu sunt doar producători de vin. Ei sunt gardienii unei tradiții, eroii necunoscuți ai podgoriilor, cei care transformă soarele, pământul și apa într-o poezie lichidă ce ne bucură simțurile.

În timp ce soarele apune, aruncându-și razele aurii peste lanurile de viță-de-vie, viticultorii se adună în jurul unui foc, cu sticlele lor de vin în mână, celebrând rodul muncii lor și tradiția care continuă să trăiască în inimile lor.

Așa, în fiecare sticlă de vin, putem gusta dragostea, pasiunea și dăruirea oamenilor care, generație după generație, continuă să dea viață acestei minunate arte.

Maura ANGHEL