„Designul nu aparține unei elite, ci răspunde unei nevoi firești umane: aceea de a trăi mai bine”

* dialog cu Otilia Chitic, fondatorul primului Festival de design interior de la Iași

- Ce v-a determinat să scoateți acest domeniu din planșe, din randări și din dialogul aproape exclusiv profesional, ca să-l aduceți în fața oamenilor, într-un spațiu public, viu și expus?”

- Determinarea vine tocmai din convingerea că designul de interior nu ar trebui să rămână închis între profesioniști, în planșe, randări sau în conversații de nișă. Spațiul nu este o temă abstractă, rezervată specialiștilor, ci cadrul concret în care oamenii trăiesc, muncesc, consumă, se întâlnesc și își construiesc starea de bine. Iași Interior Design a apărut din nevoia de a muta designul din zona de reprezentare în zona de experiență directă. Dincolo de imagini și concepte, ne interesează cum poate fi înțeles și trăit designul în mod real, de către public. Când îl aduci în oraș, în spații accesibile, într-un context viu, designul devine mai puțin discurs și mai mult instrument de relaționare, de înțelegere și de transformare.

- A apărut acest salon și din nevoia de a corecta o distanță — aceea dintre discursul specializat și felul în care publicul înțelege, simte și trăiește, în fond, spațiul?

- Da, foarte clar. Există de mult o distanță între limbajul specializat al breslei și felul în care oamenii percep spațiul în viața lor de zi cu zi. Publicul simte efectele unui spațiu, chiar dacă nu le numește tehnic: simte dacă un loc îl obosește, îl liniștește, îl respinge sau îl face să rămână. Dar foarte rar i se explică limpede de ce.

Una dintre mizele Iași Interior Design (eveniment care va avea loc în luna mai – n.r.) este tocmai această traducere: să facă designul mai inteligibil, fără să-l simplifice vulgar, și mai apropiat de experiența umană. Nu ne interesează doar să arătăm obiecte sau amenajări, ci să deschidem o înțelegere mai profundă despre cum spațiul influențează comportamente, emoții, relații și calitatea vieții.

- Cum răspundeți percepției că amenajarea bine gândită a rămas, la noi, prea des asociată cu privilegiul, nu cu o nevoie firească de calitate a vieții?

- Această percepție există și, din păcate, nu este întâmplătoare. Mult timp, designul a fost comunicat fie ca lux, fie ca ornament, fie ca semn de statut. De aici și impresia că o amenajare bine gândită este un privilegiu, nu o nevoie legitimă. Poziția noastră este diferită: designul bun nu înseamnă opulență, ci claritate, funcționalitate, coerență, lumină bine gândită, raport corect între om și spațiul pe care îl folosește. În fond, nu vorbim doar despre frumusețe, ci despre confort, orientare, stare psihică, eficiență și demnitatea vieții cotidiene. Tocmai de aceea, proiectul insistă pe ideea că designul nu este un adaos superficial, ci o resursă reală de creștere a calității locuirii și a experienței urbane. Când este bine făcut, el nu aparține unei elite, ci răspunde unei nevoi firești umane: aceea de a trăi mai bine.

- Trăim vremuri dominate de imagine. Cum mai apărați autenticitatea unui spațiu, astfel încât el să nu fie doar fotogenic, ci și profund locuibil?

- O apărăm refuzând să confundăm imaginea bună cu valoarea reală a spațiului. Un spațiu autentic nu este cel care arată bine într-un cadru controlat, ci cel care funcționează bine în timp, în uz, în ritmul real al vieții.

Fotogenia poate fi un efect, dar nu poate fi criteriul principal. Când imaginea devine scop, apar spații spectaculoase în fotografie, dar slabe în experiență: incomode, obositoare, lipsite de logică sau de profunzime. Pentru noi, autenticitatea înseamnă ca expresia vizuală să fie susținută de o gândire reală despre om, lumină, proporție, materialitate, flux și atmosferă. Cu alte cuvinte, un spațiu reușit trebuie să reziste nu doar privirii, ci și folosirii. Să poată fi locuit, nu doar consumat vizual.

- Credeți că acest prim salon public poate schimba real raportarea oamenilor la acest univers sau miza lui este, mai ales, să deschidă o conversație care până acum a lipsit?”

- Cred că poate face ambele lucruri, dar în ordinea corectă. Mai întâi, trebuie să deschidă conversația care a lipsit. Orice schimbare reală începe printr-o mutare de percepție, prin apariția unui alt tip de atenție publică. Dacă oamenii încep să privească spațiul altfel, să-l chestioneze, să-l compare, să-i înțeleagă efectele, atunci deja raportarea lor se schimbă. Nu cred în transformări spectaculoase peste noapte. Dar cred foarte mult în construcția consecventă a unui cadru nou, în care designul de interior începe să fie perceput ca parte din cultura vieții cotidiene, nu ca decor periferic. Dacă acest salon reușește să facă designul mai prezent, mai accesibil și mai relevant pentru public, atunci el nu doar deschide o conversație, ci începe efectiv să schimbe mentalitate. Maura ANGHEL