2.000 de obiecte din satul dispărut, salvate la Iași

* ștergare țesute în casă, scoarțe, icoane, vase de lut și obiecte din lemn au fost adunate din gospodăriile Moldovei de profesorul Ion H. Ciubotaru * peste 2.000 de piese au ajuns în patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei

Un ștergar, o scoarță, o strachină de lut sau o icoană pictată pe lemn nu erau simple obiecte decorative. Fiecare avea un loc și un rost în gospodăria tradițională.

Ștergarele erau așezate lângă icoane, pregătite pentru nuntă ori păstrate pentru momentele importante ale familiei. Scoarțele încălzeau pereții și transformau camera de sărbătoare într-un spațiu reprezentativ pentru întreaga casă. Vasele de ceramică erau folosite zilnic, iar obiectele din lemn păstrau urmele mâinilor care le ciopliseră.

Astăzi, multe dintre ele au dispărut din gospodăriile Moldovei. Unele au fost aruncate, altele vândute sau uitate în podurile caselor vechi. Cele salvate au devenit documente despre felul în care oamenii munceau, își organizau locuința, se rugau și își transmiteau tradițiile.

Peste 2.000 de piese adunate pentru muzeul din Iași

O parte din această lume poate fi descoperită în expoziția temporară „Memoria profesorului Ion H. Ciubotaru în patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei”, organizată la Palatul Culturii din Iași. Profesorul și etnologul Ion H. Ciubotaru a contribuit, de-a lungul deceniilor, la îmbogățirea colecțiilor muzeului cu peste 2.000 de piese. Publicul poate vedea acum o selecție de obiecte din lemn și ceramică, ștergare, scoarțe, icoane și lucrări de artă naivă.

Nu toate obiectele au fost donate dintr-o singură colecție personală. Multe au fost identificate și adunate în timpul cercetărilor de teren, când profesorul străbătea satele Moldovei pentru a documenta obiceiuri, credințe, meșteșuguri și forme de viață aflate deja în schimbare.

Cercetătorul care a păstrat memoria satului

Ion H. Ciubotaru s-a născut pe 28 ianuarie 1940, în satul Arborea din județul Botoșani. Și-a început cariera la Muzeul Etnografic al Moldovei, unde a lucrat între 1966 și 1968, însă legătura sa cu instituția a continuat pe tot parcursul vieții.

Activitatea sa științifică s-a desfășurat în principal la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași. A fost cercetător de teren, profesor universitar, etnolog, istoric literar și membru de onoare al Academiei Române.

Nu a privit satul ca pe un decor pitoresc, ci ca pe un univers complex, cu propriile reguli, ritualuri și forme de expresie. A cercetat cultura populară din sute de comunități și a transformat mărturiile culese din teren în arhive, studii și volume de referință.

Obiectele au rămas după ce lumea lor a dispărut

Satul moldovenesc nu a dispărut de pe hartă, dar o mare parte din felul său tradițional de viață s-a stins. Puține gospodării mai folosesc obiecte făcute de meșteri locali, puține familii mai țes pânză în casă, iar multe dintre ritualurile care dădeau sens acestor lucruri nu mai sunt cunoscute de generațiile tinere. În vitrinele muzeului, obiectele sunt protejate. În afara lor, meșteșugurile și gesturile care le-au creat continuă să se piardă.

Tocmai de aceea, expoziția nu vorbește doar despre trecut. Ea arată ce se întâmplă atunci când o comunitate renunță la obiectele sale, la tehnicile prin care le realiza și la poveștile care le însoțeau.

Maura ANGHEL