Grâu ieftin, pâine scumpă. Factura ascunsă dintre câmp și rafturile Iașului

* în Iași, fermierii vând grâul cu aproximativ 85 de bani kilogramul, în timp ce o pâine ieftină de 500 de grame ajunge la aproape 6,30 lei

Județul are o recoltă bună și zeci de mii de hectare cultivate, dar abundența din câmp nu se vede la raft. Între combină și magazin, prețul este încărcat de depozitare, măcinare, energie, salarii, transport, ambalaje și adaosuri comerciale.

Aproape 50.000 de hectare cultivate cu grâu

În județul Iași sunt cultivate aproximativ 50.000 de hectare cu grâu. La jumătatea lunii iulie, recoltarea fusese încheiată pe 7.407 hectare, de unde se strânseseră 35.925 de tone. Randamentul mediu era de 4.850 de kilograme la hectar. Dacă această medie s-ar păstra pe întreaga suprafață, producția județului ar putea trece de 240.000 de tone. Cifrele arată că Iașul nu duce lipsă de grâu. Problema apare la preț. Reperul indicat în piața locală este de aproximativ 850 de lei tona, adică numai 85 de bani kilogramul. La o producție de 4,85 tone la hectar, încasarea brută ar fi de circa 4.120 de lei pe hectar, înainte de scăderea costurilor cu sămânța, îngrășămintele, motorina, tratamentele, arenda și recoltatul.

Sub 50 de bani dintr-o pâine merg pe grâu

Pentru o pâine de 500 de grame sunt necesare, orientativ, aproximativ 500–650 de grame de grâu, în funcție de randamentul la măcinare și de rețetă. La 85 de bani kilogramul, cereala folosită valorează cel mult 43–55 de bani. La raft, diferența este uriașă. În oferta disponibilă pentru Iași, o pâine albă feliată Panifcom de 500 de grame costa 5,99 lei, iar una Vel Pitar, tot de 500 de grame, ajungea la 6,29 lei. O pâine graham de același gramaj era 5,79 lei, iar una cu semințe și maia costa 5,90 lei. Asta înseamnă între 11,58 și 12,58 lei kilogramul pentru sortimente obișnuite.

Prețul crește după poarta fermei

Diferența nu reprezintă integral profit. Grâul trebuie transportat, analizat, curățat și depozitat. Moara plătește energia, personalul, mentenanța și pierderile tehnologice. Brutăria adaugă făina, drojdia sau maiaua, sarea, gazul ori electricitatea pentru cuptoare, salariile, ambalajele și igienizarea. Urmează distribuția zilnică, marfa nevândută, costurile magazinului și adaosul comercial. Totuși, cifrele rămân greu de ignorat. Fermierul ieșean primește aproximativ 85 de bani pentru un kilogram de grâu, în timp ce consumatorul plătește de 13–15 ori mai mult pentru un kilogram de pâine. O scădere de 100 de lei la tona de grâu reduce materia primă dintr-o pâine de 500 de grame cu numai cinci-șase bani. De aceea, recolta bună poate ieftini grâul fără să ieftinească franzela.

În Iași, factura ascunsă dintre câmp și raft arată astfel: fermierul vinde ieftin, procesarea și distribuția adaugă costuri, iar cumpărătorul plătește tot mai mult. Recolta este bună, dar avantajul nu se vede nici în contul agricultorului, nici în coșul familiei.

Dan DIMA