Ce mâncau ieșenii acum 200 de ani. Vase din porțelan chinezesc și obiecte otomane

Ce mâncau ieșenii acum 200 de ani. Meniul ascuns sub oraș

* oase de animale, urme microscopice de cereale, vase sparte și obiecte de import au dezvăluit detalii surprinzătoare despre alimentația și viața cotidiană a ieșenilor din secolele XVIII–XIX * cercetătorii au analizat peste 1.500 de resturi animale descoperite în două situri arheologice din centrul orașului

Istoria Iașului nu se găsește doar în palate, biserici și documente domnești, ci și în gropile de gunoi ale locuitorilor de acum două secole. Două cercetări arheologice realizate pe străzile Arhitect G. M. Cantacuzino și Mihai Eminescu au scos la lumină urmele unei lumi în care carnea de vită ocupa un loc important în alimentație, cerealele erau esențiale, iar unele obiecte ajungeau în gospodării prin schimburi comerciale îndepărtate.

Carnea de vită domina resturile alimentare descoperite

Un studiu publicat în revista științifică Diversity, de o echipă de cercetători ieșeni, reconstituie o parte din alimentația și economia orașului în secolele XVIII–XIX. Analiza a pornit de la descoperirile făcute pe terenurile de la numerele 10 de pe strada Arhitect G. M. Cantacuzino și 5 de pe strada Mihai Eminescu. În total, specialiștii au examinat 1.522 de resturi animale, alături de 16 probe de sedimente în care au căutat urme microscopice ale plantelor. Rezultatele indică predominanța bovinelor. Oasele acestora reprezentau 66%, respectiv 73% din resturile de mamifere identificate în cele două loturi. Urmau ovinele, caprinele și porcinele, ceea ce sugerează o alimentație bazată în bună măsură pe resursele gospodăriilor și ale crescătorilor de animale. Un alt detaliu este vârsta animalelor sacrificate. Din cele 40 de bovine estimate ca număr minim de indivizi, 35 ajunseseră la maturitate. Descoperirea sugerează că animalele puteau fi valorificate mai întâi pentru muncă, reproducere sau lapte, înainte de sacrificare.

Vânat, pește și o descoperire neașteptată

Meniul sugerat de vestigiile arheologice nu se limita la animalele domestice. Cercetătorii au identificat și resturi de cerb, mistreț și iepure de câmp, dar în cantități mult mai mici. Au apărut inclusiv oase de păsări, pești și cochilii de moluște. Un rezultat surprinzător privește calul. Într-unul dintre loturi, șase fragmente osoase provenite de la această specie prezentau urme de măcelărire, considerate de cercetători dovezi ale consumului de carne de cal.

Este o descoperire care complică imaginea bucătăriei de odinioară și arată că practicile alimentare puteau fi mai variate decât cele asociate astăzi cu gastronomia tradițională moldovenească.

Porțelan chinezesc și obiecte otomane în gospodăriile Iașului

Gropile menajere au păstrat mai mult decât urmele alimentelor.

Pe strada Cantacuzino, arheologii au descoperit fragmente de oale, ulcioare, farfurii, cești, ceramică otomană, porțelan chinezesc și occidental, precum și obiecte de fier.

Pe strada Mihai Eminescu au fost identificate cahle, pipe de fabricație turcească, fragmente de sticlă, obiecte metalice și monede. Printre acestea se numără două monede poloneze din secolul al XVII-lea și o monedă otomană emisă în 1771–1772.

Aceste mărturii materiale conturează imaginea unui oraș conectat la circuite comerciale mai largi, în care produsele locale coexistau cu obiecte provenite din alte spații culturale.

Cercetarea aduce o perspectivă diferită asupra Iașului istoric. Dincolo de domnitori, boieri și monumente, orașul era susținut de o economie cotidiană a hranei, animalelor, cerealelor și comerțului.

Dan DIMA