Școala românească, în genunchi! Decalaje uriașe între elevi, miliarde cheltuite și reforme fără rezultate
* diferența dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural ajunge la 109 puncte la Matematică, 98 la Științe și 94 la Lectură * în plus, decalajul dintre copiii proveniți din familii cu statut socioeconomic ridicat și cei din familii dezavantajate este de 122 de puncte la Științe
Rezultatele PISA 2025 readuc în prim-plan problemele grave ale școlii românești și ridică întrebări incomode despre modul în care a fost administrat sistemul de educație. Diferențe uriașe între elevi, vulnerabilități persistente, absențe numeroase și finanțare insuficientă: aceasta este realitatea descrisă chiar de datele prezentate de Ministerul Educației. Iar după ani de reforme, programe și promisiuni, întrebarea esențială rămâne: cine răspunde pentru faptul că șansele copiilor continuă să depindă atât de mult de mediul în care trăiesc?
Prăpastia dintre sat și oraș, mărturia unui sistem inegal
Cifrele sunt greu de ignorat. Diferența dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural ajunge la 109 puncte la Matematică, 98 la Științe și 94 la Lectură. În plus, decalajul dintre copiii proveniți din familii cu statut socioeconomic ridicat și cei din familii dezavantajate este de 122 de puncte la Științe.
Aproximativ jumătate din variația rezultatelor la Științe se înregistrează între școli. Cu alte cuvinte, școala pe care o frecventează un copil contează enorm. În loc ca educația să reducă diferențele sociale, datele arată că inegalitățile rămân adânci, iar elevii nu pornesc de la aceleași șanse.
În acest context, managementul educațional trebuie să explice ce mecanisme au funcționat, ce intervenții au eșuat și de ce problemele persistă. Invocarea complexității sistemului nu poate ține loc de responsabilitate, evaluare și rezultate măsurabile.
Miliarde pentru abandonul școlar. Cât de durabile sunt rezultatele?
Ministerul invocă Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, finanțat prin PNRR, cu granturi de peste 1,66 miliarde de lei pentru 2.253 de unități de învățământ. Au fost finanțate activități remediale, consiliere, burse, masă caldă, dotări și programe pentru elevi și părinți.
Potrivit datelor prezentate de instituție, 634 dintre cele 1.409 școli sprijinite în prima rundă au înregistrat progrese în indicatorii privind riscul de părăsire timpurie a școlii. Participarea la Evaluarea Națională a crescut, iar ponderea elevilor cu note sub 6 a scăzut.
Sunt rezultate care merită analizate, dar ele nu justifică triumfalismul. Este nevoie de evaluări independente, de transparență privind cheltuirea banilor și de dovezi că progresele se mențin după încheierea finanțării. Câți copii au fost ajutați pe termen lung? Ce intervenții au avut efect real? Unde s-au cheltuit bani fără rezultate suficiente? Aceste întrebări trebuie să primească răspunsuri documentate, nu doar bilanțuri instituționale favorabile.
Strategii, proiecte-pilot și aceeași întrebare: cine răspunde?
Ministerul propune evaluări standardizate, identificarea timpurie a dificultăților, sprijin pentru școlile vulnerabile și formarea profesorilor. Proiectul MIAF, derulat până în septembrie 2029, urmărește dezvoltarea alfabetizării funcționale și testarea intervențiilor în 47 de școli-pilot.
Dar proiectele aflate în desfășurare nu pot fi prezentate drept soluții deja validate. Iar recomandările nu sunt reforme până când nu au bugete clare, termene, responsabili și indicatori publici de performanță.
PISA 2025 nu stabilește singur cauzele eșecului educațional. Oferă însă suficiente semnale pentru ca autoritățile să nu se mai ascundă în spatele procedurilor și al documentelor strategice. România are nevoie de un management educațional care să demonstreze ce schimbă, cu ce rezultate și la ce cost.
Copiii nu pot aștepta la nesfârșit ca reformele să treacă de la hârtie la realitate. Iar răspunderea pentru folosirea banilor publici și pentru eficiența politicilor educaționale trebuie să fie la fel de importantă ca promisiunile făcute în numele lor. Carmen DEACONU