„Târgul ieșilor” este un loc fascinant din foarte multe puncte de vedere. Dincolo de arhitectură și de bogăția culturală, locul este asociat cu legende urbane ce îl învăluie în mister și dau un farmec aparte istoriai sale tumultoase.

Iașul a fost capitala Țării Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918, în perioada Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană.

Când spui Iași, gândul fuge la Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României, care și-a stabilit aici „cartierul general”. În urma acestuia a rămas o adevărată comoară arhitecturală, care, din păcate, s-a pierdut din cauza lipsei de fonduri din timpurile moderne.

Este vorba despre Palatul de la Ruginoasa, despre care se spune că este blestemat, fiind bântuit de fantoma unui prinț. Acest palat a fost construit în 1804 din banii logofătului Costache Sturdza, fiind una dintre cele mai impunătoare și cele mai luxoase edificii pe atunci.

Între 1847 și 1855, construcția a fost refăcută după arhitectura stilului gotic, de arhitectul Johan Brandel. Mare dregător, membru al Sfatului Domnesc, Costache s-a căsătorit cu Marghioliţa Ghika-Comăneşti, o femeie foarte frumoasă, care într-o zi i-a cerut să o trimită Ruginoasa pentru a scăpa de avansurile boierului Nicolae Roznovanu.

Roznovanu a mers, însă, acolo după ea, împreună cu o ceată de arnăuți, și l-a ucis pe Săndulache, fiul lui Costache Sturdza. Foarte mâhnit, dregătorul a vândut palatul la licitație, cumpărătorul fiind nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza, în 1862.

Dimitri s-a sinucis din dragoste

Elena, doamna lui Cuza, a fost cea s-a ocupat de mobilarea şi îngrijirea capodoperei arhitecturale. Seria evenimentelor tragice petrecute acolo a continuat cu sinuciderea lui Dimitri, fiul cel mic al domnitorului, după ce una dintre servitoarele de care se îndrăgostise a fost alungată de la palat.

Ruginoasa s-a situat chiar pe linia frontului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar clădirea a fost afectată. După 1945, a fost trecută în proprietatea CFR. În comunism, acolo a funcționat, printre altele, un sanatoriu pentru tuberculoşi.

Edificiul de la Ruginoasa a fost transformat în Muzeul Memorial „A.I. Cuza", în 1982, dar în prezent cu uşile îi sunt ferecate. Deși acest palat este singurul monument istoric din Moldova care poate fi reamenajat întocmai ca pe vremea domnitorului, datorită documentelor lăsate de Elena Cuza şi descoperite în arhivă, nu se întâmplă acest lucru din cauza lipsei de fonduri.

Deocamdată vorbim despre o „comoara” pierdută a lui Cuza, dar ea poate fi redescoperită, dacă doresc și autoritățile.

Domnița din parc și plânsetul din casa părăsită

Ne mutăm atenția în Copou. Chiar așa, v-ați întrebat de unde vine această denumire? Unii sunt de părere că ar proveni din turcescul „kopu” sau „kopuk”, care ar putea însemna „deal” sau „loc înalt”, ceea ce ar corespunde poziționării geografice.

Sunt multe legende urbane legate de acest cartier. Atmosfera misterioasă, cu casele boierești, parcurile în care domnește liniștea de mormânt și clădirile istorice dau naștere poveștilor cu fantome. Acestea sunt întemeiate și pe trecutul zbuciumat al Iașului, cu războaie, epidemii, revoluții sau incendii majore.

Ei bine, cartierul Copou, cunoscut pentru Teiul lui Eminescu și Universitatea „Al. I. Cuza”, este considerat un loc vizitat des de umbre din trecut.

De pildă, se spune că  o femeie tânără, îmbrăcată în alb, apare în parc noaptea târziu, lângă Teiul lui Eminescu. Unii spun că ar fi o fată nobilă din secolul XIX, alții că ar fi spiritul unei studente care s-a sinucis din dragoste. S-ar arăta în special în nopțile cu ceață. Hâtrii sunt gata să depună mărturie că au văzut-o jucând la păcănele online, dar cine să-i creadă?

O altă poveste cu fantome are legătură cu tunelurile vechi de sub Universitatea „Al. I. Cuza”, ce duceau cândva spre Palatul Culturii. În unele nopți, paznicii ar fi auzit pași, șoapte, sau sunete metalice, ca de lanțuri. Pe acolo s-ar perinda sufletele soldaților morți în războaie, sau ale prizonierilor din timpul ocupației ruse sau otomane.

Se spune că și o vilă veche abandonată, aflată pe Strada Lascăr Catargiu, nu departe de Copou, ar fi bântuită. Vecinii că au văzut siluete în interior, în dreptul ferestrelor, și că uneori, noaptea, se auzit plânsete de copil...