Poli Iași nu mai poate trăi „pe caiet”!

Spectatorii aflați, sâmbătă, în tribunele stadionului din Copou n-au așteptat finalul jocului (Poli Iași – Hermannstadt 0-2) pentru a cere, la unison, demisia antrenorului Emil Săndoi. Sigur, tehnicianul Politehnicii Iași are partea sa de vină în rezultatele slabe ale echipei, dar o altă parte de vină, dacă nu cea mai mare, cea mai importantă la eșecul din campionat o are conducerea clubului.

Oamenii aceștia au fost instalați în funcții tocmai pentru a asigura funcționarea clubului la parametri corecți, necesari performanței, nu pentru a gestiona sărăcia și a se plânge cu orice ocazie de „greaua moștenire”.

Un județ ca Iașul, cu aproape un milion de locuitori, poate susține, fără îndoială, o echipă de fotbal în SuperLiga națională. Dar e nevoie de un proiect sănătos și, mai ales, de oameni capabili să-l pună în practică. Poli Iași nu mai poate trăi „pe caiet”!

Nu poți să stai la mâna unuia sau a altuia doar gândindu-te că, la greu, îți va împrumuta banii necesari achitării vreunei facturi. Este ridicol să construiești un club, în secolul XXI, cu mai mulți directori decât specialiști dispuși să-și suflece mânecile și să se apuce de lucru, este inadmisibil să faci totul după ureche, bazându-te pe prietenii mai mult decât pe un proiect viabil, pe care întregul oraș să-l susțină, necondiționat.

Sigur, se vor ridica mai-marii Politehnicii să explice de ce, cum, în ce condiții... Dar nu ne vor spune, pentru simplul fapt că habar nu au, de ce trebuie să se bazeze pe fonduri publice și să nu încerce – de fapt, asta e și menirea lor! – să atragă bani din mediul privat.

La fel, oamenii aceștia care-și beau zilnic cafeaua în birourile de la club nu vor ști să explice cum de au instalat asemenea antrenori, în ultimii ani, antrenori incapabili să pună în teren o formație competitivă. De fapt, ce să explice ei, din moment ce însuși mai-marele și mult lăudatul Cornel Șfaițer, stăpânul de azi și din acte al Politehnicii, a spus mereu că nu se bazează pe altceva decât pe instinct atunci când aduce antrenori, că sunt, unul după altul, marele său „pariu”, de parcă echipa aceasta a Iașului ar fi calul de curse pe care chibiții mai norocoși au dreptul divin de a-și paria mărunțișul!

Dar, fie și așa, e limpede că domnul Șfaițer a pierdut toate pariurile și nici pe instinctul său nu ne mai putem baza!

Și tare le-ar mai plăcea suporterilor să afle, că asta au strigat, revoltați, sâmbătă, în tribună, de ce au fost aduși asemena jucători la echipă. Zeci de fotbaliști de o calitate îndoielnică, pe care s-au plătit comisioane impresarilor de casă, au petrecut la Iași câteva luni, pe mii de euro, apoi, la plecare, au mai și dat clubul pe mâna FIFA, pentru a-l târî prin mocirla aceasta a rău-platnicilor. O altă rușine greu de înțeles...

Ei bine, nu așteptați răspunsuri, căci oamenii aceștia de la club nu vă vor răspunde. Sunt prea ocupați cu afacerile personale, cu aranjamentele politice și cu răfuielile personale. Nici socoteală nu vor da nimănui, vă garantez, căci așa funcționează lucrurile acestea și niciun grup de suporteri, chiar dacă e format din zeci de mii de oameni onești, nu va avea forța de a restabili normalitatea. De fapt, de asta a și ajuns Poli Iași în această situație, cu falimentul la ușa din față!

Dan M.BREZULEANU