O generație de preoți formată în anii grei ai regimului comunist și care și-a continuat misiunea după 1989 a fost cinstită la Biserica „Învierea Domnului” din Bacău. Arhiepiscopul Ioachim a vorbit despre slujirea clericală ca despre un drum al jertfei, al responsabilității și al comuniunii permanente cu Hristos.

Un număr de 22 de preoți pensionari din Protopopiatul Bacău au fost distinși, duminică, în cadrul unei ceremonii organizate la Biserica „Învierea Domnului” din municipiu. Diplomele de onoare și darurile oferite au reprezentat un gest de recunoștință pentru deceniile în care clericii au slujit în parohiile Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre sensul profund al misiunii preoțești și despre legătura dintre slujirea omului și urmarea lui Hristos.

„A da toată viața lui Hristos înseamnă a merge împreună cu El”, a afirmat Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Slujirea preotului, un drum al jertfei și al învierii

Înaltpreasfințitul Ioachim a comparat existența creștinului și lucrarea preotului cu un urcuș către Înviere, care presupune asumarea încercărilor și purtarea propriei cruci.

„Viața noastră este un urcuș către Paște și, bineînțeles, este și o cruce. Fiecare trebuie să urce pe propria Golgotă, pentru a ajunge să se răstignească împreună cu El, să fie îngropat împreună cu El și să învieze împreună cu El”, a spus ierarhul.

Pornind de la Evanghelia Duminicii a IX-a după Rusalii, Arhiepiscopul a prezentat corabia în care se aflau Apostolii drept imagine a Bisericii. În această corabie, preotul nu lucrează în nume propriu, ci ca slujitor al lui Dumnezeu și al comunității încredințate lui.

„Orice facem nu împlinim în nume personal, ci în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.

Ierarhul le-a amintit clericilor că binele săvârșit nu trebuie transformat într-un motiv de mândrie personală, deoarece orice lucrare folositoare își are izvorul în Dumnezeu.

Preoți formați în vremurile grele de dinainte de 1989

În numele celor distinși a vorbit părintele Constantin Tomozei, fost protopop de Bacău. Acesta a evocat începuturile activității sale pastorale și presiunile cu care se confruntau slujitorii Bisericii în perioada comunistă.

El a comparat acei ani cu o corabie prinsă de furtună, în care preotul avea nevoie de discernământ, pregătire teologică și îndrumarea episcopului pentru a-și putea continua misiunea.

„Am prins valurile și înainte de Revoluție. Dacă nu aveai înțelepciunea necesară și dacă nu erai sfătuit de episcopul locului, nu puteai să înfrunți valurile acestei vieți și ale misiunii preoțești”, a mărturisit părintele Constantin Tomozei.

Experiența clericilor pensionari poate ajuta noile generații

Părintele Vasile Cozma, fost protopop de Buhuși, a evidențiat valoarea experienței acumulate de preoții care au slujit în două epoci istorice diferite.

Potrivit acestuia, pensionarea nu înseamnă ruperea de viața Bisericii. Clericii vârstnici pot rămâne aproape de comunități și pot transmite generațiilor tinere lecțiile desprinse din propriile reușite, încercări și neîmpliniri.

„Suntem generația de preoți care a prins și vremurile de dinainte, și pe cele de după. Avem o bogată experiență de viață și le putem vorbi celor mai tineri despre trăirile noastre”, a arătat fostul protopop de Buhuși.

La încheierea întâlnirii, Arhiepiscopul Ioachim le-a oferit celor 22 de preoți pensionari diplome de onoare și daruri, ca semn de apreciere pentru activitatea pastorală, liturgică și administrativă desfășurată de-a lungul anilor. Clara DIMA