Mănăstirea Văratec se pregătește pentru unul dintre cele mai importante momente din istoria sa recentă. Cu mai puțin de două săptămâni înaintea proclamării locale a canonizării celor trei cuvioase, Patriarhul Daniel a sfințit racla în care vor fi așezate cinstitele lor moaște.

Ceremonia religioasă s-a desfășurat în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, în prezența reprezentanților Atelierelor Patriarhiei Române, a stareței Mănăstirii Văratec și a mai multor monahii din obștea așezământului nemțean.

O raclă din argint, lucrată pentru cele trei cuvioase

Racla a fost realizată din argint în atelierul de cizelură al Mănăstirii Pasărea, parte a Atelierelor Patriarhiei Române. Piesa este împodobită cu icoanele celor trei sfinte și cu reprezentări ale unor momente esențiale din viețile lor.

La slujbă au participat arhimandritul Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator și director al Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, precum și stavrofora Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec.

Patriarhul Daniel a vorbit despre tradiția duhovnicească a așezământului și despre legătura celor trei cuvioase cu marii părinți isihaști ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.

Nazaria și Olimpiada, întemeietoarele vieții monahale de la Văratec

Sfânta Cuvioasă Nazaria este legată de începuturile Schitului Văratec. Originară din zona Brașovului, aceasta s-a călugărit în Vrancea și l-a avut duhovnic pe Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Ajunsă în Moldova, a primit îndrumare și de la mari părinți ai tradiției isihaste, între care Sfântul Paisie de la Neamț și Cuviosul Iosif de la Văratec.

Cuvioasa Nazaria a contribuit la întemeierea comunității monahale de la Văratec și a trecut la Domnul în anul 1814.

Sfânta Cuvioasă Olimpiada s-a născut la Iași, în anul 1758, în familia preotului Mihail de la Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”. A participat încă din tinerețe la organizarea Mănăstirii Văratec și a condus obștea în mai multe perioade, până la trecerea sa la Domnul, în 1842.

Safta Brâncoveanu, model de credință și filantropie

Sfânta Cuvioasă Elisabeta, cunoscută ca Safta Brâncoveanu, s-a remarcat printr-o amplă activitate filantropică. După moartea soțului său, Marele Ban Grigore Brâncoveanu, a sprijinit administrarea așezămintelor brâncovenești ridicate lângă Biserica Domnița Bălașa din București.

Printre instituțiile susținute de aceasta s-au aflat o școală, un azil destinat văduvelor și Spitalul Brâncovenesc, una dintre cele mai importante instituții medicale ale epocii.

În anul 1840, Safta Brâncoveanu a intrat în monahism la Mănăstirea Văratec. A trăit aici timp de 17 ani, până în 1857, fiind cunoscută pentru evlavia, generozitatea și disciplina vieții sale duhovnicești.

Proclamarea locală va avea loc pe 16 august

Patriarhul Daniel a arătat că viețile celor trei cuvioase exprimă tradiția contemplativă profundă a monahismului românesc, afirmând că românii sunt „un popor isihast, cu vocație isihastă”.

La finalul ceremoniei, Patriarhul României a oferit obștii Mănăstirii Văratec cele șase volume ale Mineielor Sfinților Români, volumul „Păstorul cel bun”, precum și alte cărți bisericești. 

Proclamarea locală a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta Brâncoveanu este programată pentru 16 august, la Mănăstirea Văratec.

Cele trei cuvioase au fost canonizate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, împreună cu alte femei sfinte din istoria Ortodoxiei românești. Proclamarea generală a canonizării a avut loc în februarie 2026, la Catedrala Patriarhală din București. Clara DIMA