Nu avem bitum pentru A7, dar exportăm cantități record în Ucraina!

În timp ce Autostrada Moldovei A7 se apropie de momentul decisiv, iar constructorul român avertizează că riscă să rămână fără bitum pentru asfaltare, România trimite cantități record exact din același material... în Ucraina. Un paradox uriaș care ridică semne de întrebare și pune presiune pe autorități, în condițiile în care miza este de aproape două miliarde de euro din fondurile PNRR.

Cel mai mare constructor român de autostrăzi, UMB, a notificat CNAIR că întâmpină dificultăți majore în aprovizionarea cu bitum, explicând că tensiunile din Orientul Mijlociu și reducerea livrărilor din zona Golfului Persic au afectat piața. În același timp însă, statisticile publicate de consultanți ai pieței petroliere din Kiev dezvăluie o realitate care schimbă complet perspectiva.

România a devenit principalul furnizor de bitum al Ucrainei

Numai în luna iunie, companiile românești au exportat peste 23.800 de tone, cu 22% mai mult decât în luna precedentă. În total, Ucraina a importat 56.000 de tone de bitum într-o singură lună, iar aproape jumătate din această cantitate a venit din România. Mai mult, în primele șase luni ale anului, importurile Ucrainei au explodat, fiind de 3,7 ori mai mari decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Imaginea devine cu atât mai surprinzătoare cu cât șantierele românești sunt într-o cursă disperată contra cronometru.

Pe loturile Autostrăzii Moldovei dintre Adjud și Bacău lucrările sunt aproape de finalizare, iar între Mircești și Pașcani asfaltarea a început și necesită aproximativ 300.000 de tone de bitum. Fiecare zi contează, iar orice întârziere poate pune în pericol respectarea termenelor asumate prin PNRR.

România nu găsește bitum deoarece piața internă pierde competiția în fața exporturilor mai profitabile.

Specialiștii arată că România produce doar aproximativ 100.000 de tone anual, adică doar o cincime din necesarul intern. Restul este importat, iar într-o piață în care cererea regională explodează, marfa merge acolo unde prețul este mai atractiv.

Dacă aceasta este explicația, atunci discuția depășește sfera economică și intră în zona deciziilor strategice. În timp ce statul investește miliarde în autostrăzi și promite finalizarea A7, materia primă esențială pentru asfalt ajunge peste graniță.

Dacă problema este exclusiv prețul, atunci discuția nu mai ține doar de piață, ci și de capacitatea statului de a proteja proiectele de infrastructură considerate strategice. Iar Ministerul Transporturilor și Ministerul Economiei vor trebui să explice dacă au evaluat acest risc și dacă intenționează să adopte măsuri pentru ca autostrăzile României să nu rămână fără asfalt în plin sezon de construcții.

În joc nu mai este doar un contract comercial, ci ritmul în care Moldova va fi conectată, în sfârșit, la rețeaua de autostrăzi a României. Daniel BACIU