Schimbarea la Față. Ziua în care Ceahlăul devine munte sfânt

* pe 6 august, credința urcă la cota 1.800, iar tradițiile vechi anunță schimbarea anotimpului

Potecile Ceahlăului capătă un alt rost astăzi. Pelerini din Moldova și din întreaga țară pornesc spre mănăstirea de pe platoul muntelui, unde privegherea, răsăritul și Sfânta Liturghie transformă ascensiunea într-un drum spiritual. Schimbarea la Față este, în același timp, praznic împărătesc, hram și Ziua Muntelui Ceahlău.

Joi, 6 august 2026, creștinii ortodocși sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului, unul dintre marile praznice ale calendarului bisericesc. Ziua amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a arătat în lumină dumnezeiască pe Muntele Tabor, înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan, alături de prorocii Moise și Ilie. Sărbătoarea cade în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, însă Biserica a rânduit dezlegare la untdelemn, vin și pește. Dincolo de masa de sărbătoare, sensul zilei este schimbarea lăuntrică: îndreptarea gândurilor, împăcarea cu ceilalți și ieșirea din întunericul propriilor greșeli. „Scopul schimbării la față a lui Hristos a fost de a-i întări pe ucenici în credința că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, spun Sfinții Părinți, care au rânduit că această sărbătoare să aibă loc în luna august, ultima lună din anul bisericesc”, a spus preotul Lucian Apopei, directorul de comunicare al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Pobrejenia, hotarul dintre vară și toamnă

În calendarul popular, Schimbarea la Față mai este numită Obrejenia, Pobrejenia sau Probojenia. Pentru lumea satului, data de 6 august marca începutul unei schimbări vizibile a naturii. Se spunea că frunzele încep să se îngălbenească, iarba nu mai crește, apele devin mai reci, iar păsările migratoare se pregătesc de plecare.

De la această dată, oamenii evitau scăldatul în râuri și lacuri. În unele comunități nu se lucra pământul, nu se spălau haine și nu se porneau certuri. Se credea că omul care intră în toamnă mânios, tulburat sau certat va purta aceeași stare multă vreme. Acestea sunt credințe și obiceiuri populare, distincte de rânduiala religioasă a sărbătorii.

În mai multe zone ale țării, primii struguri erau duși la biserică, binecuvântați și împărțiți. Se ofereau fructe și pentru pomenirea celor plecați dintre cei vii, iar uneori se pregătea chiar o „colivă de struguri”.

Muntele care își schimbă chipul

Pe Ceahlău, toate aceste straturi se întâlnesc: relatarea biblică despre lumina Taborului, pelerinajul, hramul mănăstirii, ritmul naturii și legendele muntelui. Oamenii nu urcă numai pentru priveliște. Urcă pentru liniște, pentru rugăciune, pentru a lăsa în urmă o povară sau pentru a începe altfel o nouă etapă.

De aceea, Ziua Ceahlăului nu este doar o sărbătoare turistică. Este una dintre puținele zile în care muntele devine, în același timp, drum, altar și hotar. Vara începe să-și piardă puterea, diminețile devin mai reci, iar oamenii sunt chemați să-și schimbe nu doar traseul, ci și chipul sufletului.

Maura ANGHEL, Laura RADU