Un hormon misterios poate vindeca diabetul și obezitatea

Deși rolul său în corpul uman rămâne învăluit în mister, se pare că hormonul GDF15 ar putea fi capabil să îi ajute pe diabetici și persoanele supraponderale.

Peste 500 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de diabet. Aproximativ alte 2,6 miliarde sunt supraponderali.
Un lucru pe care ambele grupuri îl au în comun este faptul că hormonul insulină nu funcționează nici pe departe la fel de bine ca în cazul persoanelor sănătoase și cu o greutate normală.

Ca atare, cercetătorii sunt de mult timp dornici să înțeleagă mai bine procesele care afectează funcția insulinei în corpul uman, pentru a putea dezvolta noi medicamente și tipuri de tratament.

În studiul lor, cercetătorii de la Departamentul de Nutriție, Exercițiu și Sport (NEXS) al Universității din Copenhaga au studiat modul în care GDF15 afectează sensibilitatea la insulină, la rozătoare.

Echipa este prima care a descoperit că GDF15 îmbunătățește de fapt sensibilitatea la șoareci și șobolani, făcându-i mai apți să-și regleze glicemia și să absoarbă energia în mușchi.

„Sensibilitatea crescută la insulină este un indicator important al sănătății și este esențială pentru evitarea diabetului zaharat de tip 2, a hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare”, explică profesorul Erik Richter, autorul principal al studiului.

„Faptul că suntem acum capabili să demonstrăm un efect benefic al GDF15 la rozătoare ridică perspective interesante”, spune cercetătorul danez.

Șobolanii supraponderali au pierdut în greutate, iar cei slabi au beneficiat de o acțiune îmbunătățită a insulinei

Studiile anterioare au demonstrat, printre altele, faptul că hormonul a determinat rozătoarele obeze să piardă în greutate, acționând ca un inhibitor al apetitului.

În noul studiu, cercetătorii danezi au vrut să vadă dacă rozătoarele de talie slabă beneficiază de hormonul GDF15, chiar dacă nu slăbesc.

Experimentele au arătat că o doză mică de GDF15 administrată animalelor la două zile, în trei doze, a îmbunătățit acțiunea insulinei.

„Deoarece sunt necesare doze destul de mari de GDF15 pentru a reduce pofta de mâncare, rozătoarele slabe nu au slăbit cu dozele mici pe care le-am administrat. Cu toate acestea, sensibilitatea lor la insulină s-a îmbunătățit. S-a dovedit că în primul rând ficatul și țesutul lor gras au fost cele care au crescut sensibilitatea la insulină, și nu mușchii, așa cum am anticipat”, a declarat Richter, într-un comunicat al universității.

O sensibilitate ridicată la insulină este un bun indicator de sănătate, deoarece o sensibilitate scăzută la insulină - numită rezistență la insulină - pune presiune asupra secreției de insulină în pancreas și poate duce, printre altele, la apariția diabetului zaharat de tip 2.

Capacitatea hormonului de a acționa ca un inhibitor al apetitului a fost testată și pe oameni, dar fără rezultate la fel de pozitive, greața fiind un efect secundar. Starea de greață a fost, de asemenea, observată și în cazul altor formulări de inhibitori ai apetitului.

Potrivit cercetătorilor, rămâne de studiat dacă hormonul GDF15 crește și sensibilitatea la insulină la om.

Care este efectul GDF 15 în organism

Hormonul de răspuns la stres GDF15 nu este necunoscut în rândul oamenilor de știință datorită faptului că este secretat într-o gamă foarte diversă de stări fiziologice.

De exemplu, concentrațiile de GDF15 cresc în timpul activității fizice, odată cu îmbătrânirea și la persoanele supraponderale sau care se luptă cu boli grave precum cancerul sau bolile de inimă.

Pe lângă reglarea apetitului, stării de greață și vărsături, GDF15 este și un inhibitor al celulelor T, evitând un răspuns imun din partea organismului matern față de făt.

La femeile însărcinate, nivelurile hormonului sunt ridicate de 100 de ori peste normal.

De asemenea, cu cât condiția fizică a unei persoane este mai bună, cu atât mai scăzute sunt nivelurile de GDF15 în sânge, în stare de repaus.

Am putea fi tentați să considerăm GDF15 ca fiind un biomarker invers al stării generale de sănătate - cu cât GDF15 este mai scăzut în repaus, cu atât mai bine. Dar, ca și în cazul tuturor celorlalte condiții fiziologice în care acest hormon misterios este implicat într-un fel sau altul, cercetătorii încă nu știu exact ce rol joacă GDF15.

„Hormonul iese în evidență pentru că este secretat în atât de multe situații diferite, fără ca noi să înțelegem pe deplin de ce și care este efectul său”, explică Erik Richter.

„Pe de o parte, putem observa că îmbunătățește sensibilitatea la insulină la șoareci, ceea ce reprezintă un efect fiziologic pozitiv, dar, în același timp, este un hormon care crește în diferite tipuri de stres. Cum anume se leagă toate acestea este ceva ce trebuie să investigăm mai amănunțit”, a concluzionat cercetătorul danez.

Rezultatele acestui studiu, publicat acum în renumita revistă științifică Cell Metabolism, contribuie la cunoștințele generale despre acest hormon.

Clara DIMA