Poli Iași - joc fără strălucire, victorie fără bucurie

Nu a fost o victorie. A fost mai degrabă o evadare la limită dintr-un meci care nu trebuia să doară, dar care a expus toate rănile deschise ale echipei. Politehnica Iași a învins cu 1-0 pe AFC Câmpulung Muscel, ultima clasată, într-un duel care, în mod normal, ar fi trebuit să fie o formalitate. În realitate, a fost un semnal de alarmă care răsună mult mai puternic decât scorul de pe tabelă.

Pe stadionul din Copou, atmosfera a fost apăsătoare, jocul - lent, lipsit de idei, aproape inert. O echipă fără miză, fără energie, fără direcție clară. O echipă care pare că joacă nu pentru prezent, ci doar pentru a bifa finalul unui sezon chinuitor.

Golul a venit devreme, în minutul 26, prin Kingsley Ofori, la primul șut pe poartă. Un moment izolat de inspirație într-un ocean de confuzie. Și, paradoxal, acel gol nu a adus liniște, ci a amplificat senzația de goliciune. Pentru că după reușită, Iașul nu a mai construit nimic. Nu a mai controlat jocul. Nu a mai arătat că își dorește mai mult.

Din acel punct, meciul s-a transformat într-un exercițiu de supraviețuire. Oaspeții, deși deja retrogradați, au prins curaj și au pus probleme reale. Dacă nu era portarul Toma Niga, scorul ar fi putut fi cu totul altul. Intervențiile sale au fost, poate, cele mai „vii” momente ale unei partide amorțite.

Repriza a doua - un chin prelungit. Un fotbal fără vlagă, fără intensitate, fără sens. Politehnica Iași părea că apără un avantaj fragil nu din strategie, ci din lipsă de resurse. Iar adversarul, deși limitat, a fost mai prezent, mai activ, mai aproape de gol.

Și totuși, în acest peisaj sumbru, există un detaliu care spune mai mult decât toate celelalte: debutul unui copil de 17 ani, Robert Pichiu. Într-un moment în care echipa pare blocată între probleme financiare, lipsă de motivație și final de sezon fără obiectiv, viitorul este împins pe teren, poate mai devreme decât ar fi fost ideal. Dar poate exact asta este singura direcție rămasă.

Antrenorul Tibor Selymeș nu a încercat să cosmetizeze realitatea. A vorbit despre lipsa de mobilizare, despre scăderea intensității, despre dificultatea de a mai găsi motivație. A spus, apăsat, că și „copiii și-au făcut treaba, cât au putut”. O declarație care, dincolo de tonul aparent calm, trădează o situație fragilă, aproape de limită.

Pentru că adevărul este simplu și dur: această victorie nu rezolvă nimic. Nu schimbă direcția. Nu acoperă problemele. Este doar o pauză scurtă într-un drum care pare tot mai nesigur.

Politehnica Iași rămâne pe locul 3 în play-out, cu 40 de puncte. Pe hârtie, o poziție decentă. În realitate, însă, clasamentul nu spune povestea completă. Pentru că în spatele cifrelor se află o echipă obosită, afectată de restanțe salariale, cu moral fragil și cu un viitor care ridică mai multe întrebări decât răspunsuri.

Iar imaginea de ansamblu este greu de ignorat: un stadion tăcut, un joc fără strălucire, o victorie fără bucurie.

Și, poate cel mai îngrijorător, sentimentul că fotbalul ieșean traversează nu doar un final de sezon, ci un moment de răscruce profund.

Pentru Poli Iași au evoluat: Niga – Opriș, Ric. Farcaș, Elo, Al. Dumitru – Ștefanovici (cpt.), Den. Ciobanu (min. 66 Pojar) – Olaru (min. 46 Tiehi), Sacară (min. 46 Hrib), Ofori (min. 82 Istratie) – S. Camara (min. 84 Pichiu). Rezerve neutilizate: Cuciureanu – Lăcătușu, Umar, G. Gligor.

Etapa viitoare, penultima a sezonului, Poli Iași va juca tot în Copou, cu CS Gloria Bistrița.

Daniel LEONTE