Opinii - ComentariiObiceiuri și superstiții în luna lui „Răpciune”. Culesul viței de vie, echinocțiul de toamnă, sărbători religioase

Septembrie, numită „Răpciune” în tradiția populară, este luna în care natura se îmbracă cu haina de toamnă iar anotimpul ruginiu oferă priveliști spectaculoase cu culori vii. Este luna perfectă pentru culesul viței de vie, de aceea se mai numește „Vinițel” (luna vinului).

Obiceiurile românilor și superstițiile merg mai departe de la an la an. Se spune că dacă această lună aduce o vreme caldă, noiembrie va fi rece. Dacă tună în zilele lui „Răpciune”, e semn de multă zăpad în luna lui „Făurar”. De asemenea, dacă în septembrie înfloresc scaieții, atunci toamna va fi lungă, dar frumoasă, iar dacă plecarea rândunelelor e prea devreme, atunci iarna este cu desăvârșire foarte aroape.

Potrivit tradiției moștenită din Legea Veche, pe 1 septembrie s-a început creația lumii și tot în această zi și-ar fi început și Mântuitorul activitatea publică.

În zilele lunii acesteia, românii obișnuiesc să culeagă strugurii pentru a face un vin bun, tradițional.

Semnificație:

Echinocţiul de toamnă

În 2024, acest fenomen astronomic are loc la 22 septembrie, la ora 3:40PM şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 21 decembrie.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe” care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.

In tradiţia noastră populară, luna septembrie se numeşte Răpciune

Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi şi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă; soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă. Se crede de asemenea că stadiul viermelui din gogoaşa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos.

Sărbători religioase:

Intre sărbătorile calendarului creştin ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt Naşterea Maicii Domnului, la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor. O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.

In ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză), potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ”Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. Este ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.