Adaos comercial plafonat la 20% pentru produsele alimentare

Cu doar câteva ore înainte ca actuala plafonare să expire, autoritățile scot din sertar o măsură care nu mai țintește câteva produse de bază, ci întreaga piață: toate produsele agroalimentare ar urma să aibă un adaos comercial plafonat la 20%. Este, fără exagerare, una dintre cele mai radicale intervenții ale statului în economie din ultimii ani.

Inițiativa vine direct de la ministrul Florin Barbu, care cere adoptarea de urgență a unei ordonanțe ce ar extinde plafonarea pentru încă șase luni. Argumentul său este unul categoric, aproape sfidător pentru logica pieței libere: un adaos de 20% ar acoperi toate costurile și ar asigura inclusiv profit net pentru comercianți.

Însă, dincolo de cifrele prezentate oficial, realitatea din teren este mult mai complicată. Retailerii se confruntă cu costuri volatile - energie, transport, salarii - iar furnizorii avertizează că fiecare verigă din lanțul alimentar funcționează la limită. În acest context, impunerea unui plafon generalizat riscă să creeze un efect în lanț greu de anticipat.

Pe termen scurt, imaginea este seducătoare: prețuri ținute în frâu, consumatori protejați, inflație aparent domolită. Pentru familiile din orașe precum Iași, unde fiecare bănuț contează, măsura poate părea o gură de oxigen.

Dar dincolo de această aparență, se conturează un scenariu mult mai tensionat. Când statul fixează profitul, piața începe să reacționeze. Unele produse pot dispărea discret de pe rafturi, altele își pot modifica gramajul sau rețeta, iar presiunea se poate muta în zone mai puțin vizibile pentru consumator. Micii comercianți, fără puterea financiară a marilor lanțuri, ar putea fi primii loviți.

Și nu este prima dată când România intră pe acest teren. Din 2023, plafonarea adaosului comercial a fost aplicată pentru 17 produse de bază - de la pâine și lapte până la carne, ulei sau legume. Măsura a fost prelungită în mod repetat, devenind aproape permanentă. Oficial, efectele au fost pozitive: stabilizare de prețuri, creșterea consumului, protecție socială.

Neoficial însă, sistemul a funcționat cu ajustări din culise, compromisuri și tensiuni constante între stat și mediul privat.

Acum, extinderea la toate produsele agroalimentare ridică miza la un nivel fără precedent.

Pentru a justifica această intervenție masivă, autoritățile invocă existența unei „crize”, un argument care ar permite evitarea unor proceduri standard la nivelul Comisia Europeană. Este un detaliu esențial, pentru că deschide o zonă gri între politica națională și regulile pieței unice europene.

31 martie devine o zi-limită cu potențial exploziv. Dacă măsura nu este adoptată, plafonarea dispare și piața este lăsată liberă - cu riscul unor creșteri rapide de prețuri. Dacă este adoptată, România intră într-un experiment economic amplu, în care statul încearcă să țină sub control un mecanism extrem de complex. Raluca STROE