România, la coada Europei la joburile din timpul studiilor. Analiză Eurostat

* un set de date Eurostat arată că, în 2024, doar 2,4% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani figurau ca angajați în timp ce urmau o formă de educație * procentul este de aproximativ zece ori mai mic decât media Uniunii Europene * la polul opus, în Țările de Jos, aproape trei sferturi dintre tineri combină studiile cu munca

Pentru majoritatea tinerilor din România, școala rămâne prioritatea, iar munca în timpul studiilor este mai degrabă excepția decât regula. Datele Eurostat pentru anul 2024 indică faptul că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la ponderea tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani care lucrează în paralel cu studiile: doar 2,4% apar ca angajați, un nivel de circa zece ori mai mic decât media UE.

La nivel european, tabloul este cu totul diferit. În 2024, 25,4% dintre tinerii de 15–29 de ani din UE erau încadrați în muncă în timp ce se aflau în educație, în timp ce 71,4% nu făceau parte din forța de muncă în țările lor în perioada studiilor. În acest context, România rămâne un caz extrem, cu o proporție foarte redusă a celor care își împart timpul între cursuri și un job.

Comparațiile cu statele din vest și nordul Europei scot și mai clar în evidență decalajul. Țările de Jos conduc detașat clasamentul, cu 74,3% dintre tineri lucrând în timp ce studiază, urmate de Danemarca (56,4%) și Germania (45,8%). La celălalt capăt se află România (2,4%), Grecia (6,0%) și Croația (6,4%), țări în care munca în timpul studiilor rămâne marginală.

Interesant este că Eurostat surprinde și situația tinerilor aflați în educație formală care sunt șomeri, disponibili pentru angajare și caută activ un loc de muncă. Cele mai mari procente apar în Suedia (14,1%), Finlanda (10,0%) și Danemarca (9,6%). În oglindă, România are una dintre cele mai mici valori din UE: doar 0,6% dintre tinerii aflați în sistemul de învățământ sunt în această categorie, sub pragul de 1% unde mai apar Croația, Cehia și Ungaria (fiecare cu 0,8%).

Diferențele se văd și în funcție de vârstă și sex, sugerând o tranziție treptată către piața muncii pe măsură ce tinerii înaintează în ani. În grupa 15–19 ani, 74,4% dintre fete și 70,4% dintre băieți rămân în afara forței de muncă în timp ce studiază, semn că accentul principal cade pe educație. Pentru categoria 20–24 de ani, proporția celor din afara forței de muncă scade la 30,9% în cazul femeilor și 24,8% în cazul bărbaților, ceea ce indică o conectare mai puternică la piața muncii. În același interval de vârstă, ponderea celor angajați în timpul studiilor urcă la 19,6% pentru femei și 17,0% pentru bărbați.

Cu alte cuvinte, Europa are deja un model consolidat în care studiile și munca se suprapun frecvent, în timp ce România rămâne, conform datelor Eurostat (2024), țara în care această suprapunere apare cel mai rar. Iar discuția care urmează, inevitabil, nu e doar despre „hărnicie”, ci despre accesul real la joburi potrivite pentru juniori, despre flexibilitatea angajatorilor, despre sprijinul instituțional și despre felul în care sistemul educațional pregătește, sau nu, intrarea treptată în muncă.

Dan DIMA