Bejenia BJ Iași trebuie să ia sfârșit!

Dorian OBREJA

Am mai multe motive să abordez nu doar cu mintea, ci și cu inima subiectul de azi. Sintetic. Primele două luni de muncă din viața mea au fost ca bibliotecar. M-am întâlnit întâia dată cu prima mea iubire la sediul unei mini-filiale a B.J. Iași, dintr-un bloc turn al Tătărașului. Între 1980 și 1990, am fost colaborator fidel al B.J. Iași, luând parte la deplasările poetico-artistice în județ, coordonate de inimoasa directoare Victorița Andrieș. După 1990, am remarcat și consemnat progresele B.J., în directoratele lui Nicolae Busuioc, Elenei Leonte, Cătălin Bordeianu și Dan N. Doboș.

Calificarea Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” (aflată de vârsta de 106 ani) drept însemnată instituție de cultură pe plan local, dar și național, este pe deplin întemeiată. Cine dorește, poate afla toate argumentele într-un ”scurt istoric”, aflat pe pagina de internet a bibliotecii.

Dar, din păcate, nu despre lucrurile bune și frumoase întâmplate aici pot scrie. Realitatea mă obligă să subliniez că, din cei 106 ani de activitate, ultimii 16 sunt cu deosebire de vitregi, Biblioteca fiind, la propriu, în bejenie: o perioadă mai scurtă, la Fabrica de mobilă, și, de atunci încoace, cu chirie, la Galeriile comerciale din Bulevardul Ștefan cel Mare, într-un spațiu redus față de necesități și în condiții improprii.

Este o altă pată rușinoasă pe obrazul orașului fost, cândva, capitală a culturii. Până în 2010, B.J. funcționa într-un loc mai mult decât adecvat: aripa din stânga a Palatului Culturii. La începerea lucrărilor de restaurare a acestuia, a fost nevoită să se mute – provizoriu, se știa și credea, existând inclusiv un document semnat de managerul de atunci al CMN Moldova, care asigura că, la terminarea lucrărilor,  B.J. își va relua cei 3.000 mp din clădirea Palatului. Numai că, aproape de finalul restaurării, surpriză (și nu prea); în 2016, un fost tehnolog la CUG, ajuns șeful DJCCPCN, comunica, halucinant: „În urma descoperirilor făcute la Palatul Culturii şi a reamenajării interioare a acestuia, Biblioteca Judeţeană nu va mai putea fi primită înapoi (!!! - semnele mele de uluire). Problema unui sediu al bibliotecii este încă o problemă nerezolvată”. O asemenea ”soluție” reflecta și lipsa de colegialitate a conducerii CNM Moldova, dar și, cum sublinia actualul manager al BJ, ”obtuzitatea tembelă a miniștrilor Culturii„.

Problema a rămas nerezolvată de un deceniu. Chiar în 2016, același șef al DJCCPCCN sugera că ”Un posibil sediu, foarte potrivit ca amplasament şi structură, este fostul sediu al Vieţii Româneşti, de pe strada Vasile Alecsandri”. N-a fost să fie, că acolo s-a făcut Casa Muzeelor (dintre care 2, dedicate unei minorități, iar unul – comunismului...). S-a venit, mai apoi, cu alte nerealiste propuneri, precum Complexul Expozițional de la CUG sau Gara Internațională, dar nu s-a luat în calcul varianta cu fostul sediu al Poștei.

Foarte recent, a mai apărut o posibilitate – clădirea Vama Veche - care, teoretic, ar urma să fie cumpărată, cu circa 2,5 milioane euro, de către C.J. și destinată B.J. Însă, imediat, au urmat și cârcoteli, mai ales dinspre un partid, ceea ce oferă premise pentru altă șansă ratată.

Există, însă, după cum semnalează poetul Lucian Vasiliu, o variantă mult mai realistă: în clădirea Vămii Vechi să se mute C.J. și Prefectura, iar Casa Pătrată să devină noul - și definitivul! – sediu al B.J.

Una peste alta, dacă Iașul dorește să șteargă această pată rușinoasă, bejenia B.J. trebuie să înceteze cât mai curând!