Locul din România stăpânit de pirați în urmă cu sute de ani. Unde se află mormântul celui mai temut pirat din secolul 18

 Pirații din Caraibe sau corsarii mauri din Mediterana, deși mai cunoscuți, grație producțiilor cinematografice, nu au fost singurii care au terorizat vasele de călători și de marfă. Chiar și pe brațele Dunării și pe Marea Neagră operau bande periculoase de pirați 

Scrierile lui Herodot arată că, încă din perioada antică, Marea Neagră era frecventată de pirați, mai ales greci. O bună perioadă, în evul mediu, sub control otoman, Marea Neagră a fost cumva ferită de activitatea piraterească, dar aceasta a fost reluată după ce rușii s-au impus ca mare putere și au început să conteste hegemonia otomană în Marea Neagră.

Secolul al XVIII-le a reprezentat o adevărată epocă de aur a pirateriei din Marea Neagră și de la gurile Dunării, fiind vizate în special vasele comerciale.

„Pirateria era omniprezentă la începutul epocii moderne, o mare parte din istoria navală a acelei perioade fiind de fapt povestea eforturilor depuse de diferite puteri regionale fie pentru a o combate, fie pentru a o înconjura. Piraţii erau, desigur, atât o povară, cât şi o binecuvântare: o povară atunci când îţi atacau corăbiile, o binecuvântare când puteau fi convinşi să le atace pe ale duşmanilor”, preciza istoricul Charles King.

Un cuib de pirați a fost Sulina, la aceea vreme un port cosmopolit. Aici se întâlneau ruși, greci, turci, armeni, evrei, albanezi, germani, italieni, bulgari sau englezi, pentru faceri. În tavernele Sulinei își făceau veacul și mulți pirați.  Printre aceștia se află și singurul pirat atestat, de la gurile Dunării, pe nume Ghiorghios Kontoguris, un grec venit din Cefalonia, Marea Ionică. Aceasta avea o bandă de pirați de mai multe naționalități, probabil cazaci, lipoveni, greci, bulgari și români.

Metoda ingenioasă folosită de acesta pentru a atrage în capcană vasele de pe Dunăre sau Marea Neagră presupunea folosirea unui bou pe post de momeală, de coarnele căruia erau legate o scândură și două felinare. Acesta era scos pe mal, iar vasele trăgeau în acea direcție, crezând că se apropie de un port, însă eșuau, de regulă, într-un banc de nisip.

După naufragiu, echipajul lui Ghiorghios intervenea și jefuia ambarcațiunea.

Ghiorghios a murit la vârsta de 33 de ani, în anul 1871, probabil în urma unui atac eșuat asupra unui vas de escortă. În orice caz este singurul pirat din Europa care are un mormânt care-i descrie clar profesia. Mormântul se află în cimitirul Sulina, realizat pe cheltuiala fratelui său, iar pe placa funerară se află semnul piraților, un craniu cu două oase încrucișate.

Timp de peste trei secole, Sulina a fost un cuib de pirați