Comoara de 6.000 de ani de lângă Iași: cuptor uriaș, temperaturi de 1.100°C și o producție de ceramică ce ridică mari semne de întrebare

O descoperire arheologică spectaculoasă din județul Iași schimbă imaginea despre cât de sofisticate erau comunitățile preistorice din Moldova. La Ursoaia, cercetătorii au scos la lumină un cuptor de olărit vechi de aproape 6.000 de ani, iar dimensiunile și complexitatea instalației ridică o întrebare uriașă: ce făceau oamenii din această așezare cu o asemenea capacitate de producție?

Descoperirea, cercetată în 2025 și analizată într-un studiu publicat în revista științifică Antiquity, arată că instalația avea o suprafață de lucru de aproximativ 7,5 metri pătrați, fiind cel mai mare exemplu de acest tip documentat până acum pentru cultura Cucuteni-Trypillia. Un cuptor considerat anterior printre cele mai mari, cel de la Stolniceni, avea circa 4,6–4,8 metri pătrați.

Și construcția este impresionantă. Cuptorul avea două camere, iar în partea inferioară existau patru canale pentru circulația focului și gazelor fierbinți. Deasupra se afla o platformă din plăci de lut, pe care erau așezate vasele. Camera superioară avea un volum estimat la aproximativ 12 metri cubi.

Temperaturile atinse sunt, pentru o instalație preistorică, uluitoare

Analiza materialelor indică valori de aproximativ 800–900 de grade Celsius, iar anumite componente prezintă modificări compatibile cu temperaturi de până la 950–1.100 de grade Celsius. Cercetătorii subliniază însă că acestea sunt estimări rezultate din analiza materialelor, nu măsurători directe efectuate în timpul arderilor.

Cuptorul nu pare să fi fost abandonat după o singură utilizare. Urmele de reparații și straturile succesive de lut indică faptul că instalația a fost întreținută și folosită în mod repetat. Datarea cu radiocarbon plasează utilizarea complexului în jurul anilor 3960–3650 î.Hr.

Iar aici apare marele mister. Pentru cine era produsă această cantitate de ceramică?

Așezarea de la Ursoaia se întindea pe aproape opt hectare, iar cercetările geofizice au indicat aproximativ 60 de locuințe arse, numeroase gropi și cel puțin opt instalații de ardere. Toate acestea sugerează o activitate ceramică mult mai intensă decât simpla producție pentru nevoile unei gospodării.

Arheologii vorbesc despre o posibilă intensificare a producției și forme timpurii de specializare a meșteșugului, dar evită concluziile definitive. Deocamdată nu există suficiente dovezi pentru a vorbi despre un „atelier” în sens modern.

Cert este că oamenii care trăiau în această zonă a Iașului în urmă cu aproape 6.000 de ani controlau focul, lutul și tehnologia de ardere la un nivel care continuă să-i surprindă pe cercetători. Iar cuptorul de la Ursoaia ar putea fi doar una dintre piesele unei povești preistorice încă departe de a fi spusă până la capăt. Ramona TAMAȘ