Iașul, în topul despărțirilor. Peste 6.000 de copii duc dorul părinților

* mii de familii ieșene sunt împărțite între două țări, iar sute de copii cresc fără mamă și fără tată alături

În județul Iași, 6.285 de copii au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Pentru 577 dintre ei, ambii părinți sunt peste graniță, iar bunicii, rudele și telefonul încearcă să umple golul rămas acasă.

Peste 6.000 de copilării împărțite între două țări

Iașul se află în fruntea clasamentului despărțirilor provocate de migrația economică. Datele centralizate pentru anul școlar 2025–2026 arată că 5.708 copii din județ cresc cu un singur părinte acasă. Pentru alți 577, atât mama, cât și tatăl sunt plecați la muncă în străinătate. În total, 6.285 de copii ieșeni trăiesc într-o familie împărțită de granițe.

Cifra reprezintă 12,1% din totalul copiilor aflați în această situație în județele analizate, cel mai mare procent consemnat. În spatele statisticii sunt mii de elevi pentru care părinții apar pe ecranul telefonului, vin acasă în concediu și pleacă din nou după câteva zile.

Cei mai mulți rămân cu părintele care nu a plecat, cu bunicii sau cu alte rude. Sunt însă singuri în momentele care contează: la serbări, la ședințele cu părinții, înaintea unui examen sau atunci când au nevoie de un sfat pe care nu îl pot amâna până la următorul apel.

Banii ajung acasă, părinții rămân departe

Un sondaj realizat de Organizația Salvați Copiii arată că 58% dintre copiii cu părinți plecați la muncă peste hotare vor ca aceștia să se întoarcă în România. Alți 20% ar prefera să plece ei în țara în care muncesc părinții, iar 21% nu au putut spune ce variantă și-ar dori.

Distanța nu rupe nevoia de mamă sau de tată. Atunci când se confruntă cu o problemă serioasă, 44% dintre copii spun că primul ajutor îl caută tot la părinții plecați. Doar 16% apelează mai întâi la rudele cu care locuiesc, iar 4% nu cer sprijin nimănui.

Pentru unii, absența părinților se transformă și într-o etichetă la școală. Aproximativ 35% dintre copiii chestionați au simțit că sunt tratați diferit din cauza plecării părinților. Dintre aceștia, 71% spun că au fost ironizați sau supuși unor comportamente neplăcute.

Un apel video nu poate crește un copil

Numai 39% dintre copii reușesc să vorbească zilnic cu părinții despre lucrurile care îi bucură sau îi supără la școală. Pentru ceilalți, conversațiile au loc de câteva ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau chiar mai rar.

„Telefonul păstrează legătura, dar nu poate merge la ședința cu părinții, nu poate observa imediat tristețea copilului și nu poate înlocui siguranța oferită de prezența zilnică. În cazurile grave, despărțirea se vede prin agitație, izolare, tristețe sau pierderea interesului pentru școală și activitățile obișnuite”, a atras atenția psihoterapeutul Letiția Popa.

La Iași, plecarea la muncă în străinătate nu mai este doar o poveste despre salarii și bani trimiși acasă. Este povestea a 6.285 de copii care cresc între două lumi și așteaptă ca, într-o zi, părinții să nu mai închidă apelul pentru a se întoarce la muncă, ci să deschidă ușa casei.

Tania DAMIAN