Tradiții de Armindeni. Ziua Pelinului

Armindenii păstrează una dintre cele mai bogate sărbători ale calendarului popular românesc. Ziua amintește de prigonirea Pruncului Iisus, de Sfântul Proroc Ieremia, dar și de vechi ritualuri agrare prin care oamenii cereau rod, sănătate și apărare pentru gospodărie, animale și recolte.

Sărbătoarea Armindenilor, celebrată pe 1 mai, este una a prosperității, a protecției și a roadelor. În tradiția populară, ziua avea o încărcătură aparte, fiind legată atât de calendarul creștin, cât și de vechi ritualuri agrare. Nu era doar un prilej de petrecere la iarbă verde, ci un moment în care oamenii încercau să atragă binele asupra gospodăriei, animalelor, viilor, livezilor și câmpurilor.

Tradiția spune că, în ajun, se lua un pom din pădure și se aducea în gospodărie. Pomul era curățat de frunze, împodobit cu flori și spice, apoi sădit în mijlocul curții. Cunoscut drept Pomul lui Mai, acesta rămânea acolo până la seceriș. Din făina grâului secerat se cocea prima pâine din noua recoltă, semn al legăturii dintre Armindeni și rodul pământului. În unele sate, tulpina pomului era folosită mai târziu pentru pregătirea steagului de nuntă, ceea ce arată că Armindenul era și un simbol al continuității vieții, al familiei și al prosperității.

Ramurile verzi și prigonirea Pruncului Iisus

Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Armindeni este așezarea ramurilor verzi la porți. Sensul acestora nu se reduce la ideea de vegetație sau belșug, ci păstrează și o explicație istoric-religioasă transmisă în tradiția populară. Se spune că, atunci când Irod a poruncit uciderea pruncilor, ar fi pus o ramură verde la poarta casei de unde urma să înceapă măcelul în ziua următoare. Peste noapte, însă, ramuri verzi au apărut la toate casele, iar Irod nu a mai știut unde să-L caute pe Iisus.

De aceea, ramura verde de Armindeni este semn al salvării, al ocrotirii și al protecției. În plan popular, același gest a fost legat și de apărarea gospodăriei de duhuri rele, boli, grindină, furtuni și pagube.

Sfântul Proroc Ieremia și numele sărbătorii

Numele sărbătorii este pus în legătură cu Sfântul Proroc Ieremia, prăznuit în calendarul creștin-ortodox pe 1 mai. Ieremia este unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament și a vestit atât robia poporului iudeu de către babilonieni, cât și Nașterea lui Mesia. Numit adesea profetul lacrimilor și al plângerilor, Ieremia este cunoscut pentru prorocirile sale, despre care tradiția spune că s-au împlinit.

În cultura populară românească, ziua lui Ieremia s-a suprapus peste vechi obiceiuri de primăvară, legate de protecție, rod și sănătate. Tot de Armindeni, în unele sate, la casele unde erau fete de măritat se plantau puieți de mesteacăn, obicei asociat cu tinerețea, curățenia, speranța și întemeierea unei familii.

Ziua Pelinului

Armindenii sunt cunoscuți și ca Ziua Pelinului. În această zi se culegeau plante medicinale amare, iar pelinul era cea mai cunoscută dintre ele. În lumea satului, pelinul era considerat o plantă cu puteri speciale, folosită pentru protecție, curățire și întărirea sănătății.

Bărbații puneau rămurele de pelin în vin, pentru ca acesta să nu facă floare și să nu se acrească. Planta era așezată prin gospodărie, inclusiv în dulapurile cu haine, pentru a ține la distanță duhurile rele. Pelinul se purta la haine, se punea pe mese și era folosit în vinul băut la mesele câmpenești. În satele românești, de Armindeni se mergea adesea la iarbă verde, se mânca miel, caș și se bea vin roșu sau rachiu, de multe ori amestecat cu pelin.

Astăzi, aceste credințe trebuie privite ca patrimoniu cultural, nu ca recomandări medicale. Ele arată însă cât de important era pelinul în imaginarul satului românesc și de ce Armindenii au rămas cunoscuți și sub numele de Ziua Pelinului.

Munci interzise în ziua de Armindeni

Armindenul era socotit și sărbătoarea boilor. În această zi nu se înjugau vitele, nu se frământa pâine și erau evitate muncile grele ale câmpului. Sărbătoarea era ținută cu sfințenie pentru protejarea animalelor, a recoltelor, a viilor și a gospodăriilor.

În schimb, se considera potrivit semănatul castraveților, al fasolei și al pepenilor. De asemenea, nu se lucra în vie, din credința că vița ar putea fi atacată de dăunători sau că vinul din butoi ar putea prinde floare. Ziua era legată și de predicții meteorologice: dacă ploua de Armindeni, se credea că următoarele 40 de zile vor fi ploioase.

Maura ANGHEL