Motivul pentru care o oră are 60 de minute și cine a decis asta

Article thumbnail

Sursă foto: Cuneiform Digital Library Initiative

Te-ai întrebat vreodată de ce, într-o lume dominată de sistemul zecimal, timpul a rămas fidel unei logici vechi de milenii? În timp ce majoritatea măsurătorilor noastre se bazează pe multipli de 10, ora are 60 de minute, iar minutul are 60 de secunde. Această moștenire nu este o coincidență, ci rezultatul ingeniozității civilizațiilor antice din Mesopotamia. ea Sumeriană: sistemul sexagesimal

Rădăcinile modului în care măsurăm timpul astăzi se află în sistemul sexagesimal (baza 60), dezvoltat de sumerieni în jurul anului 2000 î.Hr. Spre deosebire de sistemul nostru modern, care folosește 10 ca bază (probabil pentru că avem 10 degete), sumerienii au ales numărul 60 din motive matematice extrem de practice.

De ce a fost ales numărul 60?

Numărul 60 are o proprietate matematică remarcabilă: este un număr extrem de compus. Acesta este cel mai mic număr care poate fi divizat exact de primele șase numere întregi:

1, 2, 3, 4, 5 și 6.
De asemenea, este divizibil cu 10, 12, 15, 20 și 30.

Această versatilitate permitea astronomilor și comercianților antici să împartă timpul și bunurile în fracții precise, fără a lucra cu fracții zecimale complexe, simplificând radical calculele zilnice.

Contribuția babiloniană și geometria cercului

Babilonienii au preluat sistemul sumerian și l-au aplicat în astronomie și geometrie. Ei au împărțit cercul în 360 de grade. Deoarece 60 este un factor al lui 360, utilizarea bazei 60 pentru a diviza aceste grade în unități mai mici (minute și secunde de arc) a devenit standardul natural.

Atunci când aceste concepte geometrice au fost aplicate hărții cerești și trecerii timpului, diviziunea orei în 60 de părți a devenit soluția logică pentru a menține consistența cu observațiile astronomice.

De la 12 ore la 60 de minute: influența egipteană

În timp ce Mesopotamia ne-a dat „60”, Egiptul Antic a contribuit la structura de 24 de ore a zilei. Egiptenii foloseau „decani” (grupuri de stele) pentru a marca trecerea nopții, împărțind perioada de întuneric în 12 părți. Ulterior, au făcut același lucru pentru perioada de lumină, rezultând totalul de 24 de ore.

Totuși, abia în perioada elenistică, astronomi precum Hipparchus și Ptolemeu au rafinat aceste sisteme, folosind diviziunea sexagesimală babiloniană pentru a împărți ora în 60 de minute și minutul în 60 de secunde, creând astfel sistemul pe care îl folosim și astăzi pe ceasurile noastre digitale.

De ce nu am trecut la „Timpul Zecimal”?

De-a lungul istoriei, au existat încercări de a „moderniza” timpul. În timpul Revoluției Franceze, s-a propus timpul zecimal:

O zi cu 10 ore.
O oră cu 100 de minute.
Un minut cu 100 de secunde. Deși sistemul era teoretic mai simplu, acesta nu a prins la public. Obiceiul vechi de peste 4.000 de ani de a măsura timpul în baza 60 era deja prea adânc înrădăcinat în navigație, astronomie și viața cotidiană.