Arhive arse, ani pierduți: o fostă cooperatistă din Iași cere în instanță recunoașterea vechimii la pensie

O ieșeancă cere să i se recunoască la pensie anii munciți într-o cooperativă agricolă de producție. Din 16 ani lucrați, Casa de Pensii i-a recunoscut doar 8, iar pe aceștia i-a echivalat cu doar trei ani de vechime efectivă.

 Situația femeii este similară celei a numeroși foști membri de CAP.

Arhiva cooperativei a ars în 1992

La sfârșitul anului 2023, Doina P. și-a întocmit dosarul de pensionare. Împlinise 67 de ani și 7 luni și îndeplinea condițiile de vechime, urmând a beneficia de pensie pentru limită de vârstă. Femeia lucrase la CAP Gârbești timp de 16 ani, din 1975 până în 1991, când cooperativa se desființase. În tulburii ani ’90, arhiva cooperativei arsese în 1992. Ce mai rămăsese din ea fusese preluat de primăria Țibana. Când Doina P. a cerut o adeverință care să-i ateste vechimea în muncă la CAP, funcționarii primăriei au găsit doar registrele din 1983. Adeverința eliberată făcea astfel referire la doar 8 ani de muncă.

  Femeia a atașat la adeverință o declarație notarială privitoare la întreaga vechime în muncă pe care o avea. Procedura este permisă de lege pentru țăranii din zonele necooperativizate, Iașul făcând însă parte din zonele cooperativizate ale țării. Cererea femeii a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii. Aceasta i-a recunoscut ca vechime în muncă doar o perioadă de 4 ani și 4 luni, cât lucrase ca asistent personal. Adeverința eliberată de primăria Țibana nici nu a fost luată în seamă. Ca urmare, Doina P. s-a adresat instanței, cerând reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada lucrată la fostul CAP.

 Care au fost aprecierile judecătorilor

În fața magistraților Tribunalului, reprezentanții Casei de Pensii au arătat că din cei 8 ani calendaristici menționați în adeverința eliberată de primărie, nu îi pot fi recunoscuți femeii decât trei. Așa-numitul „timp util la pensie pentru agricultori” se determină în funcție de normele de muncă realizate. Registrele păstrate arătau că femeia nu realizase volumul de muncă planificat, deci nu i se puteau recunoaște ca timp util decât trei ani. Judecătorii au acceptat însă și proba cu martori.

O martoră chemată în instanță a arătat că Doina P. lucrase la CAP Gârbești, în aceeași echipă cu ea, din 1975 și își îndeplinea normele de muncă. A doua martoră fusese chiar șefa echipei și a confirmat faptul că Doina P. lucrase în CAP din 1975, își îndeplinea normele și chiar le depășea.

„Cele arătate fac verosimile premisele avansate de reclamantă în susținerea acțiunii, iar faptul că normele acesteia nu sunt evidențiate în Registrul de norme, nu se datorează inexistenței muncii prestate, ci distrugerii actelor primare, așa cum au arătat martorele în declarațiile lor”, au apreciat judecătorii.

Aceștia au acceptat reconstituirea vechimii în muncă și pentru perioada anterioară anului 1983, pentru care nu existau documente, urmând ca drepturile de pensie ale Doinei P. să fie recalculate în funcție de aceasta. Hotărârea Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi contestată.