Două treimi dintre români cred că plătesc impozite mai mari decât în UE

* un barometru realizat de INSCOP Research arată un decalaj puternic între percepție și realitate: 62,4% dintre respondenți spun că impozitele pe proprietate din România sunt mai mari decât în alte state din Uniunea Europeană * în același timp, cei mai mulți nu cred că o eventuală majorare s-ar traduce, concret, în servicii publice mai bune la nivel local

România a intrat în 2026 cu o discuție fiscală în care emoția bate statistica. Impozitul pe proprietate e una dintre acele taxe care „se simt” imediat, pentru că e fixă, recurentă și nu ține cont direct de cât câștigi într-o lună. Când veniturile sunt fragile și costurile vieții apasă, orice sumă anuală devine un semnal de alarmă — iar comparațiile cu „cât plătesc alții în UE” apar aproape reflex, chiar și fără repere clare.

„Suntem taxați mai dur decât restul UE”

La întrebarea despre comparația cu alte state UE, 62,4% dintre români afirmă că impozitele pe proprietate din România sunt mai mari. 14,5% cred că sunt mai mici, iar 10,8% spun că sunt aproximativ la fel. Restul nu știu sau nu răspund. Barometrul surprinde și „nodul” care blochează orice conversație despre creșteri: încrederea. Doar 24,2% dintre respondenți cred că o majorare a impozitelor pe proprietate ar îmbunătăți serviciile publice ale primăriei în „destul de mare” sau „foarte mare” măsură. Pe de altă parte, o pondere importantă spune că îmbunătățirea ar fi „în foarte mică măsură” sau „deloc”. Asta mută subiectul de la „cât plătim” la „ce primim”: drumuri, curățenie, iluminat, spații publice, timpi de intervenție, ordine urbană, digitalizare, transparență. Fără rezultate vizibile, impozitul nu mai e perceput ca o contribuție, ci ca o penalizare.

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, punctează că percepția poate fi alimentată de lipsa de informații, dezinformare, dar mai ales de insecuritate economică: când ai venituri mici, o taxă fixă poate părea disproporționată, chiar dacă, raportată la alte state, nivelul ei nu este ridicat.

Mai există și un factor simplu, dar puternic: oamenii compară rar „procente din PIB” sau indicatori tehnici. Compară factura/obligația de plată cu salariul, cu ratele, cu coșul zilnic. Iar dacă în jurul lor văd trotuare sparte, șantiere repetate, spații publice neîngrijite sau birocrație, concluzia vine imediat: „plătesc mult și degeaba”.

Impozitele pe proprietate sunt, în mod obișnuit, o sursă importantă pentru bugetele locale. Când primăriile discută despre ajustări, ele invocă adesea nevoia de investiții și întreținere. Problema e că sondajul arată un prag psihologic: dacă două treimi dintre contribuabili pornesc de la ideea că România „taxează mai mult decât UE”, orice schimbare va fi întâmpinată cu suspiciune, iar conflictul public e aproape garantat.

Dan DIMA