Statistica sărăciei: 30% din locuințele românilor nu au apă caldă curentă / În Teleorman, Vaslui și Botoșani mai mult de jumătate din populație e lipsită de un confort considerat elementar în 2026

O radiografie a confortului de acasă arată disparități majore în dotarea locuințelor din România cu elemente considerate absolut normale în acest secol, în Europa. Recensământul Populației și Locuințelor din 2021, ale cărui date definitive au fost publicate recent de  către Institutul Național de Statistică (INS), oferă o imagine detaliată a condițiilor de locuit din România.

În cazul alimentării cu apă caldă curentă, în locuință, în România doar 69% dintre imobile sunt în această situație. Dintr-un total de 9,9 milioane de locuințe, apă caldă există în 6,8 milioane. Bucureștiul și un set de județe din Transilvania și Banat domină clar acest clasament. La coadă sunt județe din sudul țării și Moldova. În trei dintre acestea, Teleorman, Vaslui și Botoșani, mai puțin de jumătate din locuințe au apă caldă curentă, conform analizei INS.

Municipiul București domină acest clasament al apei calde, cu 92,8% dintre locuințe cu sistem de încălzire al apei calde. La 10 puncte procentuale mai jos găsim Maramureșul (82,2%). Urmează apoi Cluj (79,6%), Constanța (79,4%), Brașov (79,4%), Sibiu (77,8%) și Timiș (77,7%). În coada clasamentului sunt Botoșani (41,5%), Vaslui (42,4%), Teleorman (46,2%), Tulcea (54,4%) și Ialomița (54,6%).

Analiza datelor privind dotarea locuințelor convenționale cu instalații esențiale la 1 decembrie 2021 relevă disparități semnificative între macroregiuni, regiuni de dezvoltare și, în special, între județe și în alte domenii ce țin de locuințe. Accesul la apă curentă, apă caldă, canalizare, electricitate și aer condiționat trasează o hartă a confortului și a provocărilor infrastructurale din România. La data recensământului, România număra 9.914.511 locuințe convenționale. Dintre acestea, majoritatea beneficiau de dotări considerate astăzi esențiale:

Apă curentă: Peste 91,6% (9.160.206 locuințe) aveau acces la apă curentă. Dintre acestea, marea majoritate, respectiv 8.644.345, aveau instalații chiar în locuință. Totuși, un număr considerabil, de peste 754.000 de locuințe, încă nu aveau acces la apă curentă. Apă caldă: Accesul la apă caldă era disponibil în aproape 73,6% dintre locuințe (7.361.822). Interesant este că aproximativ 5.566.068 de locuințe beneficiau de apă caldă prin sisteme proprii (boilere, cazane combinate, panouri solare), în timp ce doar 1.278.571 erau racordate la o rețea publică de apă caldă. Procentul de apă caldă în locuință este însă mult mai mic, 69,03%, așa cum s-a menționat mai sus.

Canalizare: Aceasta rămâne una dintre cele mai mari probleme din locuințele românești. Doar 51,3% (5.134.023 locuințe) aveau acces la canalizare. Dintre acestea, 2.048.461 erau racordate la o rețea publică, iar 1.581.610 utilizau un sistem propriu. Un număr îngrijorător de 1.503.952 de locuințe se aflau în „altă situație” privind canalizarea, indicând soluții ad-hoc sau lipsa totală a acesteia. Electricitate: Aproape universală, instalația electrică era prezentă în 98,2% dintre locuințe (9.822.279).  Aer condiționat: Considerat încă un element de confort modern, aerul condiționat era prezent în 16,4% dintre locuințe (1.629.720).

Disparități regionale profunde: două Românii
Analiza pe macroregiuni și județe evidențiază un decalaj major între zonele dezvoltate și cele aflate în dificultate, conturând două Românii distincte în ceea ce privește dotările locuințelor. Macroregiunea 3, în special Municipiul București, se detașează net ca fiind cea mai dotată zonă a țării.

Cu 1.035.803 locuințe convenționale, Capitala înregistra cel mai înalt nivel de dotare: 96,9% apă curentă în locuință, 92,8% apă caldă (majoritatea prin rețea publică), 91,7% canalizare (majoritatea la rețea publică) și 98,3% electricitate. Aerul condiționat era prezent în 58,6% din locuințe – o cifră mult superioară mediei naționale (16,4%).

 Județul Ilfov, deși cu un confort general ridicat (95,9% apă curentă total, 86,1% apă caldă total), arăta o dependență mai mare de sistemele proprii pentru apă caldă și canalizare, sugerând o urbanizare mai recentă și o dezvoltare accelerată în paralel cu rețelele publice.