Merele poloneze au doborât fermierii din Iași
* Iașul produce mere, dar o parte dintre fructele vândute în magazine vin de la sute de kilometri distanță * lipsa depozitelor moderne, costurile de păstrare și dificultățile de acces la marile lanțuri comerciale îi dezavantajează pe pomicultorii locali
Merele cresc în livezile județului Iași, dar cele poloneze continuă să ocupe un loc important pe piața românească. Paradoxul are o explicație economică: nu este suficient să produci fructe bune, trebuie să le poți sorta, depozita, ambala și livra luni întregi, în cantitățile cerute de comercianți. Iar această infrastructură lipsește multor ferme mici.
Importuri de 90 de milioane de euro, în țara merelor
România a importat în 2025 aproximativ 122.600 de tone de mere proaspete, în valoare de 90,2 milioane de euro, potrivit datelor Eurostat prezentate de publicația Agrimedia. Polonia rămâne unul dintre principalii furnizori, deși România dispune de livezi și de condiții favorabile pomiculturii.
În județul Iași, problema este cu atât mai vizibilă cu cât există ferme capabile să realizeze producții importante. La Plugari, de exemplu, o exploatație pomicolă de 65 de hectare a produs, în 2023, aproximativ 2.600 de tone de mere. O parte dintre fructe au fost direcționate către industria sucurilor concentrate, nu către consumatorul care caută mere românești la raft.
Producția există, dar drumul până la cumpărător este complicat. Pentru un fermier, recolta reprezintă doar prima etapă a afacerii. Urmează cheltuielile cu sortarea, ambalarea, transportul, depozitarea și distribuția. Fără investiții în aceste operațiuni, fructele locale pot pierde competiția comercială chiar în propriul județ.
Frigul care costă și merele care pierd din valoare
Marea problemă începe după recoltare. Un măr destinat comercializării în februarie trebuie păstrat în condiții controlate încă din toamnă. Temperatura, umiditatea și ventilația influențează direct calitatea fructului.
Depozitele frigorifice moderne presupun investiții importante și cheltuieli permanente cu energia electrică. Pentru fermele mici, costul raportat la cantitatea depozitată poate deveni greu de suportat. Păstrarea în spații improvizate este mai ieftină la început, dar crește riscul de deshidratare, depreciere și putrezire.
Apare astfel o dilemă economică. Fermierul poate vinde imediat după recoltare, când oferta este mare, sau poate păstra fructele până spre sfârșitul iernii, sperând la un preț superior. A doua variantă poate aduce câștiguri numai dacă scumpirea acoperă depozitarea și cantitatea de marfă pierdută.
Supermarketurile cumpără și predictibilitate, nu doar fructe
Polonia beneficiază de avantajul exploatațiilor mari, al cooperativelor și al infrastructurii de sortare și distribuție. Pentru supermarketuri contează uniformitatea fructelor, ambalajele standardizate, trasabilitatea și capacitatea furnizorului de a respecta comenzile succesive.
Un mic producător poate avea mere excelente, dar să nu poată livra săptămânal aceleași cantități și categorii comerciale.
La nivel național există însă exemple că asocierea funcționează. Cooperativa Frutis Voinești, din județul Dâmbovița, a investit într-un depozit cu o capacitate de 1.000 de tone și a reușit să intre în marile magazine. Într-un an cu producție normală, prin cooperativă au fost comercializate aproape 2.000 de tone de mere.
Pentru Iași, miza nu este doar construirea unor depozite frigorifice, ci dezvoltarea întregului circuit comercial. Centrele comune de sortare, ambalare și distribuție ar putea permite mai multor ferme să negocieze împreună și să livreze constant.
În lipsa acestei infrastructuri, județul riscă să rămână producător de materie primă, în timp ce valoarea adăugată se mută către procesatori și comercianți.
Paradoxul merelor din Iași nu este că fermierii nu știu să producă, ci că producția locală nu reușește întotdeauna să devină marfă competitivă. Iar câtă vreme un camion cu mere sortate și ambalate din Polonia ajunge mai ușor în circuitul comercial decât fructele dintr-o livadă ieșeană, distanța dintre producător și consumator va continua să fie măsurată în bani pierduți.
Dan DIMA