Vinul pelin, băutura lunii mai

Vinul pelin este un vin aromatizat cu pelin, o plantă cu gust puternic amar, folosită de multă vreme în medicina populară și în obiceiurile de primăvară. Nu este o băutură dulce, festivă în sensul modern al cuvântului, ci una cu gust aspru, vegetal, ușor medicinal, care amintește mai mult de ritual decât de simpla plăcere a paharului.

În mod tradițional, pelinul se obținea prin macerarea plantei în vin, alături de alte ierburi aromatice, în funcție de zonă și de rețeta fiecărei gospodării. Rezultatul era o băutură cu miros intens, amăruie, considerată bună pentru stomac, poftă de mâncare și „curățarea” organismului după iarnă.

La Iași și în Moldova, vinul pelin a fost multă vreme legat de mesele de primăvară, de ieșirile în aer liber și de obiceiurile de început de mai, când oamenii marcau trecerea spre sezonul cald.

De ce se bea vin pelin pe 1 Mai

Obiceiul de a bea vin pelin pe 1 Mai vine dintr-o credință veche: amărăciunea plantei avea putere de protecție. În cultura populară, pelinul era considerat o plantă care alungă boala, răul, slăbiciunea și energiile nefaste. De aceea, în prima zi a lunii mai, oamenii beau pelin ca să fie sănătoși tot anul.

Ziua de 1 Mai era văzută ca un prag. Natura era în plină revenire, câmpurile se umpleau de verde, iar oamenii ieșeau din ritmul greu al iernii. În acest context, vinul pelin devenea o băutură de trecere: amară ca încercările vieții, dar băută cu speranța unui an mai bun.

În unele zone, se spunea că cine bea pelin de 1 Mai va fi „iute și sănătos” peste vară. În altele, pelinul era pus la pălărie, la brâu sau la ușă, tot ca semn de protecție.

De la ritual popular la curiozitate urbană

Astăzi, vinul pelin nu mai are aceeași prezență în casele ieșenilor ca altădată, dar tradiția nu a dispărut complet. Ea revine mai ales prin interesul pentru gastronomie locală, produse artizanale, obiceiuri vechi și povești de patrimoniu imaterial.

Pentru mulți tineri, vinul pelin este mai degrabă o curiozitate: o băutură despre care au auzit de la bunici, dar pe care nu au gustat-o niciodată. Pentru generațiile mai vechi, însă, pelinul rămâne legat de mesele simple de 1 Mai, de verdeață, de aer liber și de sentimentul că primăvara trebuie întâmpinată cu un gest simbolic.

Într-un oraș ca Iașul, unde tradițiile urbane și cele rurale se întâlnesc permanent, vinul pelin poate fi redescoperit nu doar ca băutură, ci ca poveste. Este o bucată din memoria Moldovei, din felul în care oamenii au înțeles, timp de generații, legătura dintre natură, corp și sărbătoare.

Gustul amar care spune o poveste

Vinul pelin nu este pentru oricine. Gustul lui amar poate surprinde, mai ales într-o vreme în care băuturile sunt tot mai dulci, parfumate și ușor de consumat. Tocmai această asprime îl face însă special. Pelinul nu flatează gustul, ci îl trezește.

În tradiția populară, amarul nu era privit ca ceva neplăcut, ci ca semn de putere. Plantele amare erau asociate cu vindecarea, cu rezistența și cu limpezirea trupului. De aceea, paharul de vin pelin băut pe 1 Mai avea și o valoare simbolică: primeai primăvara nu doar cu bucurie, ci și cu disciplină, cu recunoștință și cu încredere în forța naturii.

O astfel de tradiție poate deveni un pretext bun de redescoperire a gusturilor vechi. Nu doar marile evenimente dau identitate unui oraș, ci și aceste obiceiuri discrete, păstrate în familii, în povești și în mesele de sărbătoare. Dan DIMA