Drumul greu al Sfinților Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont în vremuri de încercare

Trofim, Savatie și Dorimedont sunt pomeniți în calendarul ortodox pe 19 septembrie, ca mucenici care au mărturisit credința în Hristos în timpul prigoanelor din vremea împăratului Probus.

Povestea celor trei sfinți se leagă de o perioadă în care creștinii erau persecutați în Imperiul Roman. În anul 278, potrivit calendarului ortodox, Trofim, Savatie și Dorimedont au fost judecați și chinuiți pentru credința lor. Totul a început la Antiohia, în timpul unei sărbători păgâne dedicate zeului Apolo.

Începutul unei încercări grele pentru credință

Cei trei mucenici au trăit în vremea împăratului roman Probus, între anii 276 și 282. Era o perioadă dificilă pentru creștini, pentru că mărturisirea credinței putea aduce arestare, tortură și chiar moarte. La Antiohia, autoritatea locală era dregătorul Eliodor.

Orașul se pregătea pentru praznicul zeului Apolo. Din afara cetății au venit Trofim și Savatie, doi bărbați cunoscuți pentru credința lor. Ei au refuzat să participe la ospățul păgân și la festivitățile organizate.

Refuzul lor a fost clar: au spus că sunt creștini și nu se cade lor a veni la ospețe păgânești. Cuvintele lor au ajuns la Eliodor, care a ordonat ca cei doi să fie arestați și duși în temniță, fiecare separat.

Aici începe partea cea mai grea a poveștii. Trofim și Savatie nu au fost tratați ca niște oameni care doar au refuzat o sărbătoare, ci ca persoane care se opuneau regulilor religioase ale vremii. În fața dregătorului, credința lor a devenit motiv de judecată.

Chinuri pe care puțini le-ar fi putut îndura

Trofim a fost adus primul înaintea lui Eliodor. A fost întrebat despre cine este și despre credința sa. Trofim a spus răspicat că este creștin, iar dregătorul s-a înfuriat văzând hotărârea lui.

După această mărturisire, Trofim a fost dezbrăcat și bătut cu cruzime. Se spune că pământul s-a înroșit de sângele lui, iar trupul i-a fost rănit cu unelte ascuțite până la oase. După aceste chinuri, a fost aruncat din nou în temniță.

A urmat Savatie, care a mărturisit și el credința în Hristos. Pentru aceasta, a fost spânzurat și rănit cu unghii de fier, iar rănile suferite au fost atât de grave încât a murit pe drum, înainte să fie dus înapoi în temniță.

În acel moment, Trofim a rămas singur dintre cei doi veniți la Antiohia. Totuși, încercările lui nu se terminaseră. A fost trimis în câmpul Sinadelor, în Frigia, unde urma să treacă prin alte chinuri, în apropierea unei alte sărbători păgâne.

O întâlnire care schimbă totul

În temnița din Sinadel, Trofim l-a cunoscut pe Dorimedont, un tânăr creștin din sfatul cetății. Dorimedont îi ajuta pe cei răniți pentru credință și ajunși în închisoare. Fapta sa nu a rămas ascunsă mult timp.

Dorimedont a fost adus în fața dregătorului Dionisie, conducătorul Sinadelor. Întrebat despre credința sa, a mărturisit deschis că este creștin. Din acel moment, soarta lui s-a legat de cea a lui Trofim.

Un final plin de curaj în fața încercării

Dionisie a încercat să-i facă pe cei doi să renunțe la credința lor, dar nu a reușit. Când a văzut că nu poate obține nimic, a ordonat să fie supuși la chinuri. Dorimedont a fost lovit și rănit cu unghii de fier, i-au fost scoși dinții și a fost ars cu foc.

Trofim a trecut din nou prin chinuri, iar de data aceasta i-au fost scoși ochii cu țepușe încinse. Relatarea subliniază răbdarea celor doi în fața durerii și faptul că nu au renunțat la credința lor. Povestea arată cât de grea era prigoana acelor vremuri.

La final, cei doi au fost condamnați să fie dați spre mâncare fiarelor, în public, în fața mulțimii. Au fost aduse o ursoaică, un pardos și un leu, dar animalele nu i-au atacat, ci s-au purtat cu ei ca niște animale de casă.

Chiar și așa, dregătorii nu i-au eliberat, ci i-au acuzat că ar fi fermecători. Trofim și Dorimedont au fost condamnați la moarte prin tăierea capului cu sabia.

• Trofim și Savatie au fost arestați la Antiohia după ce au refuzat să participe la ospățul păgân.


• Savatie a murit după chinurile suferite pentru credință.


• Dorimedont l-a ajutat pe Trofim în temniță și a fost descoperit ca fiind creștin.


• Trofim și Dorimedont au fost uciși cu sabia la Sinadel, după multe chinuri.

Povestea care a rămas vie în calendar

Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont pe 19 septembrie. Ei sunt amintiți împreună pentru credința lor și pentru modul în care au răbdat chinurile fără să renunțe la Hristos.

„Dumnezeu Cel lăudat în Treime a preamărit treimea mucenicilor: pe Sfântul Trofim, pe Sfântul Savatie și pe Sfântul Dorimedont; pentru că, crezând întru El, au surpat pe vrăjmaș. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.”

Numele lor au rămas în calendar ca amintire a unei perioade în care credința putea costa viața. Pentru credincioși, Trofim, Savatie și Dorimedont sunt exemple de statornicie, iar pomenirea lor pe 19 septembrie aduce în atenție o istorie veche, dar prezentă și astăzi în viața liturgică a Bisericii.