Sfântul Grigorie Taumaturgul, făcătorul de minuni care a mutat pietrele din loc

* prăznuit în fiecare an pe 17 noiembrie, Sfântul Grigorie Taumaturgul este unul dintre puținii sfinți ai lumii creștine despre care tradiția spune că a schimbat nu doar oamenii, ci și locurile * a mișcat pietre cu o singură poruncă, a oprit râuri, a uscat iezere și a mutat munți pentru a deschide drumuri credinței * viața lui arată cum puterea rugăciunii poate rescrie chiar și legile firii

Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut în Neocezareea, într-o lume dominată de idoli. Rămas orfan și crescut în filosofia elină, a ajuns să înțeleagă încă din tăcerea creației că există un singur Dumnezeu adevărat. Când a primit Evanghelia, a urmat-o cu inimă neîmpărțită, iar curăția vieții sale a devenit un semn pentru toți cei din jur. Prima sa minune a apărut chiar dintr-o nedreptate: o desfrânată, plătită ca să-l defăimeze, a fost cuprinsă de un duh necurat, iar sfântul, cu o mare blândețe, a izbăvit-o prin rugăciune. Așa a început lucrarea lui minunată.

După ce a învățat tainele credinței la Origen (mare teolog, filosof și învățător creștin al secolului al III-lea), Grigorie a avut o vedenie cutremurătoare: Maica Domnului i s-a arătat împreună cu Sfântul Ioan Teologul, care i-a descoperit taina Sfintei Treimi. Această descoperire i-a luminat drumul spre misiunea de a schimba Neocezareea.

Când a ajuns în cetate, demonii se arătau aievea în templele idolilor. Într-o noapte ploioasă, Grigorie a înnoptat într-o astfel de capiște, iar rugăciunea lui a alungat duhurile necurate. Preotul păgân, înspăimântat, l-a rugat să le poruncească să se întoarcă; sfântul a scris pe o hârtie: „Eu, Grigorie, îți poruncesc ție, satano, intră!”, iar demonii s-au supus.

Cea mai vestită minune a lui este însă aceea a pietrei mișcate. O stâncă uriașă, de neclintit pentru oameni, s-a pus în mișcare la porunca sfântului, mergând singură acolo unde el a arătat. Minunea a străbătut regiunea și a aprins credința multora.

A oprit și revărsarea râului Licos, înfingând toiagul în pământ — toiag care s-a prefăcut în stejar — iar apele nu au mai înecat holdele. A uscat un iezer întreg, pentru a împăca doi frați care se certau, transformându-l într-un pământ roditor într-o singură noapte. Iar când a dorit să ridice o biserică, a mutat un munte: stâncile au tremurat și s-au dat la o parte, deschizând locul pentru temelia sfântă.

În vremea prigoanei lui Dioclețian, s-a ascuns cu un diacon în munți, iar ostașii nu l-au văzut, trecând pe lângă el ca și cum ar fi privit doisprezece pomi în bătaia vântului. Avea și darul vederii duhovnicești: într-o rugăciune a văzut mucenicia copilului Troadie și biruința lui asupra chinurilor.

La sfârșit, a întrebat câți necredincioși mai sunt în Neocezareea. „Șaptesprezece”, i s-a spus. „Slavă lui Dumnezeu!”, a rostit. „Tot atâția erau creștini când am venit.”
Cel care a mutat pietre, ape și munți a mutat și inimile oamenilor. Sfântul Grigorie Taumaturgul rămâne, peste veacuri, un martor că rugăciunea poate schimba lumea.

Maura ANGHEL