Taina vieților Sf. Cuv. Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu și drumul lor spre sfințenie

Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat în 2016 pe Cuvioșii Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, pomeniți pe 5 octombrie. În aceeași zi este amintită și Sfânta Muceniță Haritina din Roma, cunoscută pentru mărturisirea credinței creștine.

Drumul început în taină spre o viață de rugăciune

În Oltenia, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, doi tineri aveau să rămână în memoria Bisericii. Daniil și Misail, încă din tinerețe, s-au remarcat prin dorința de a trăi în rugăciune și prin setea de nevoință.

Cei doi au simțit o legătură profundă cu Mântuitorul Iisus Hristos și cu Maica Domnului. Din această dragoste s-a născut hotărârea lor de a lăsa în urmă viața de zi cu zi, familia și prietenii, pentru a se dedica vieții monahale.

Au ajuns la Mănăstirea Cozia, unde au fost primiți ca frați. Aici, au trăit în ascultare, smerenie și muncă, urmând rânduielile vieții de obște. Deși nu era un drum ușor, pentru ei era modul firesc de a se apropia de Dumnezeu.

Cu timpul, Daniil și Misail au învățat taina rugăciunii și a iubirii față de Dumnezeu. Au trecut prin încercări sufletești, au ascultat de stareț și de ceilalți frați, iar prin felul lor de a fi au devenit modele pentru cei din mănăstire.

O alegere care a schimbat destinul schitului

După o perioadă petrecută la Cozia, cei doi au primit tunderea în monahism. Daniil, cunoscut pentru cunoașterea Sfintelor Scripturi și a învățăturilor Sfinților Părinți, a primit și harul preoției.

Prin viața sa curată și smerită, Cuviosul Daniil a devenit apreciat între părinții din mănăstire. Aceștia l-au ales duhovnic și povățuitor pe calea mântuirii. Printre cei care veneau la el pentru spovedanie se afla și Misail, care i-a devenit ucenic.

Mai târziu, dorind mai multă liniște și rugăciune, Daniil și Misail au cerut binecuvântarea starețului să se retragă în pustie. Au plecat dincolo de Turnul lui Traian, în Munții Coziei, unde și-au săpat chilii în stâncă, lângă izvoare.

Acolo au dus o viață aspră, cu multe încercări și nevoințe. Totuși, dorința de rugăciune, liniște și post nu i-a părăsit. În jurul lor s-a strâns o mică obște de frați care căutau același fel de viață.

Pentru această comunitate, Daniil și Misail au ridicat o biserică de lemn, închinată Intrării în biserică a Maicii Domnului. Locul, aflat lângă vechiul turn roman, a primit numele de Schitul Turnu.

• Locul viețuirii: Munții Coziei, dincolo de Turnul lui Traian.

• Rânduiala obștii: rugăciune continuă, privegheri, post și citirea cărților folositoare sufletului.

• Numele schitului: Turnu, după turnul roman din apropiere.

O moștenire care a trecut dincolo de timp

Spre sfârșitul vieții, Cuviosul Daniil a lăsat rânduieli de viață pustnicească pentru părinții de acolo. Știindu-și sfârșitul aproape, l-a pus povățuitor pe ucenicul său Misail.

Daniil și Misail au trecut la Domnul în prima jumătate a secolului al XVII-lea. După trecerea lor, au fost îngropați lângă altarul bisericuței. Locul a rămas legat de numele și viața lor de rugăciune.

În 1676, mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit la schit o biserică nouă, din piatră. Atunci, sfintele moaște ale Cuvioșilor Daniil și Misail au fost așezate la temelia altarului noii biserici.

Abia în 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit la Reședința Patriarhală, a hotărât canonizarea Cuvioșilor Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu.

O zi de pomenire care adună rugăciuni

Ziua lor de pomenire a fost stabilită pe 5 octombrie. Astfel, Daniil și Misail au intrat în rândul Sfinților Cuvioși sihaștri români, fiind pomeniți pentru viața lor de rugăciune și nevoință.

Troparul, glas 1

Dascăli ai rugăciunii neîncetate și ai luptelor duhovnicești v-ați arătat, Cuvioșilor Daniil și Misail, că de iubirea Mântuitorului Hristos nedespărțiți fiind, cu apostolească râvnă Preasfintei Treimi ați slujit cu osârdie, în peșteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugați-vă, să se mântuiască sufletele noastre!

Un exemplu de credință din alte vremuri

Tot la 5 octombrie este pomenită și Sfânta Muceniță Haritina din Roma. Ea a crescut în casa lui Claudiu, un om bogat și bun la suflet, dar păgân.

Haritina rămăsese orfană de ambii părinți și fusese crescută de Claudiu. Chiar și așa, nu a uitat credința în Mântuitorul Iisus Hristos, primită de la mama sa. Această credință i-a marcat întreaga viață.

În anul 303, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian împotriva creștinilor, Haritina a fost dusă înaintea judecătorului Domițian. A urmat o perioadă grea, în care i s-a cerut să renunțe la credința creștină.

Deși a fost supusă chinurilor, Sfânta Muceniță Haritina nu s-a lepădat de Hristos. L-a mărturisit cu tărie pe Domnul nostru Iisus Hristos și a primit moarte martirică.

Trupul ei a fost îngropat creștinește de Claudiu, deși acesta era păgân. Acest gest arată respectul celui care a crescut-o față de credința și curajul ei.

Troparul, glas 4:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

O zi din calendar cu puternică încărcătură

Calendarul ortodox din 5 octombrie îi aduce în atenție pe Cuvioșii Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, dar și pe Sfânta Muceniță Haritina. Sunt vieți trăite în locuri și vremuri diferite, dar unite prin aceeași mărturisire a credinței.

Daniil și Misail au ales pustnicia, rugăciunea și ascultarea, iar Haritina a rămas statornică în credință în timpul persecuțiilor. Fiecare poveste arată, în felul ei, ce înseamnă fidelitatea față de Hristos.

Mineiul mai amintește la această dată și pomenirea Sf. Mc. Mamelhta din Persida. Ziua de 5 octombrie este una cu mai multe pomeniri importante în calendarul ortodox, păstrate prin rugăciune și prin memoria Bisericii.