Bancomatele dispar din satele Iașului

* în timp ce autoritățile vorbesc despre „incluziune financiară” și „digitalizare”, realitatea din teren arată sute de sate unde accesul la bani depinde de kilometri de drum, programul unei bănci sau de existența unui singur POS într-un magazin local * în doar 10 la sută dintre cele 93 de commune ieșene funcționează bancomate

Iașul se confruntă cu o realitate tot mai apăsătoare în mediul rural: sate întregi fără bancomate și fără terminale de plată, în timp ce reglementările privind numerarul devin tot mai stricte, alimentând temeri legate de accesul populației la propriul bani!

Într-o poziție oficială, Ministerul Finanțelor admite că nu deține controlul asupra amplasării bancomatelor, acestea fiind instalate exclusiv de bănci și operatori privați, în funcție de „criterii economice și comerciale”. Cu alte cuvinte, acolo unde nu este profit, nu există nici ATM!

Astăzi, mediul rural din Romania este slab bancarizat, avand in vedere ca doar 35% din populatia din aceasta zona detine un cont bancar, iar multi dintre cei care au declarat ca nu detin un card bancar spun ca au avut unul, dar nu doresc sa isi mai faca.
Datele cercetarii releva faptul ca un sfert din romanii care au declarat ca nu detin un cont bancar spun ca au avut dar, din diverse motive, au renuntat la el.

Potrivit rezultatelor unui recent studiu, 80% dintre cei care locuiesc in rural, si au avut card, nu doresc sa-si mai faca unul nou, spre deosebire de 80% dintre cei din urban care vor sa-si deschida un nou cont de card.

În numeroase localități din județul Iași, populația rămâne astfel dependentă de drumuri lungi către orașe pentru a-și retrage banii cash sau pentru a efectua plăți, în lipsa infrastructurii bancare de bază.

În județul Iași, CEC Bank, una dintre băncile cu o acoperire excelentă în zonele rurale și orașele mici din județ, are 9 bancomate – Miroslava, Ciurea, Tomești, Răducăneni, Belcești, Vlădeni, Bivolari, Țibănești, Lespezi, în timp ce alte 3 bancomate au fost scoase temporar din funcțiune.

Statul subliniază că numerarul rămâne mijloc legal de plată, dar insistă asupra limitării utilizării sale în anumite tranzacții, prin plafoane stabilite prin Legea 70/2015. Oficial, aceste măsuri ar avea rolul de a întări disciplina fiscală și de a reduce evaziunea.

Criticii văd însă o altă realitate: o presiune constantă pentru trecerea la plăți electronice, într-un context în care Uniunea Europeană discută chiar extinderea accesului la numerar prin comercianți, dar măsura nu este încă aplicabilă.

Ministerul încearcă să calmeze îngrijorările, susținând că modernizarea sistemului de plăți este „graduală” și însoțită de programe de educație financiară. Totuși, chiar oficialii recunosc existența unui dezechilibru: accesul la servicii financiare depinde masiv de infrastructura locală și de deciziile băncilor comerciale, nu ale statului.

Totuși, în timp ce autoritățile vorbesc despre „incluziune financiară” și „digitalizare”, realitatea din teren arată sate întregi unde accesul la bani depinde de kilometri de drum, programul unei bănci sau de existența unui singur POS într-un magazin local.

România se modernizează - dar nu peste tot în același ritm. Daniel BACIU