INCHIDE

Diabetul apasă pe sistem. Ce cer pacienții, ce (nu) promite statul

Diabetul apasă pe sistem. Ce cer pacienții, ce (nu) promite statul

* prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel spune că traseul pacienților trebuie simplificat, iar echipele multidisciplinare devin esențiale * la Iași, peste 38.000 de persoane trăiesc cu diabet zaharat tip II

La finele săptămânii, prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru sănătate din Senat, a pus în centrul discuției una dintre cele mai mari probleme ale pacienților cu diabet: drumul complicat prin sistem. Asociațiile de pacienți au cerut simplificarea traseului medical, acces mai bun la tehnologii moderne și înființarea unui Registru Național al Diabetului. Evenimentul a fost dedicat dialogului direct dintre pacienți, autorități și profesioniști din domeniul medical. „Simplificarea circuitului pacienților este o problemă majoră”, a transmis Adrian Streinu-Cercel, care a vorbit și despre nevoia de echipe pluridisciplinare, cu suport psihologic și consiliere nutrițională. Medicul a atras atenția că nu există suficienți specialiști care să îi învețe pe pacienți cum să își gestioneze alimentația și boala pe termen lung.

Iașul, în fața unei boli care nu mai poate fi tratată doar în cabinet

Discuția este importantă și pentru Iași, unul dintre cele mai mari centre medicale din Moldova. Datele INSP arată că, în județul Iași, prevalența diabetului zaharat tip II era de 5.024,63 cazuri la 100.000 de locuitori, față de media națională de 5.506,41 la 100.000 de locuitori. Fiind centru universitar medical și pol regional pentru Moldova, orașul preia cazuri complexe din mai multe județe. Asta înseamnă presiune pe diabetologi, pe medicii de familie, pe ambulatorii, pe spitale și pe specialitățile care tratează complicațiile: cardiologie, nefrologie, neurologie, oftalmologie, chirurgie vasculară și recuperare medicală.

Peste 1,48 milioane de români sunt în evidențe cu diabet

La nivel național, diabetul este deja una dintre marile boli cronice ale României. Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, în anul 2024 erau 1.485.087 de persoane în evidența serviciilor de specialitate cu diagnosticul de diabet zaharat, iar 114.904 erau cazuri noi diagnosticate în același an. Datele Federației Internaționale de Diabet arată că România avea, în 2024, aproximativ 1,32 milioane de adulți între 20 și 79 de ani cu diabet, o prevalență standardizată de 7,5% și circa 282.400 de adulți cu diabet nediagnosticat. Diferența dintre cifre ține de metodologie: evidențele medicale includ pacienții aflați în sistem, în timp ce estimările internaționale lucrează cu grupe de vârstă și modele epidemiologice.

În regiunea europeană analizată de Federația Internațională de Diabet, prevalența standardizată era de 8% în 2024, iar România se afla ușor sub acest nivel, cu 7,5%. În același timp, Europa avea 65,6 milioane de adulți cu diabet, iar o treime dintre aceștia erau nediagnosticați.

Ce promite statul: echipe, prevenție și urmărirea complicațiilor

Adrian Streinu-Cercel a spus că ar trebui urmărit inclusiv nivelul amputațiilor, pentru că acolo se vede „vârful icebergului” în cazul diabetului necontrolat. Amputațiile, afectarea rinichilor, pierderea vederii, neuropatia și complicațiile cardiovasculare sunt semnele că pacientul a ajuns prea târziu sau că boala nu a fost monitorizată corect.

În acest punct, cererea unui Registru Național al Diabetului devine esențială. Un astfel de registru ar arăta câți pacienți sunt diagnosticați, unde sunt tratați, ce terapii primesc, câți dezvoltă complicații și în ce zone apar blocaje. Asociațiile de pacienți au atras atenția că Programul Național de Diabet este subfinanțat, iar mulți bolnavi ajung să plătească din propriul buzunar investigații și tehnologii necesare pentru monitorizare. Pentru un pacient cu diabet, senzorii, testele, consultațiile periodice și accesul rapid la medic nu sunt un confort, ci diferența dintre o boală ținută sub control și complicații severe.

Teona SOARE