Studiul care schimbă perspectiva asupra orașelor. Ce înseamnă pentru Iași, oraș sufocat de betoane

Diabetul de tip 2 este una dintre cele mai răspândite boli cronice la nivel mondial, iar cercetătorii caută tot mai multe explicații dincolo de alimentație, greutate și activitatea fizică. Unul dintre factorii analizați în ultimii ani este chiar mediul urban în care oamenii trăiesc. Iar rezultatele noului studiu sunt greu de ignorat.

Cercetătorii de la Universitatea din Queensland au analizat datele a peste 19.000 de persoane din UK Biobank și au urmărit legătura dintre accesul la spații verzi și diabetul zaharat de tip 2.

Rezultatul: persoanele care aveau o grădină rezidențială mai mare au prezentat un risc cu 6,8% mai mic de a dezvolta diabet de tip 2 decât cele fără grădină.

Și mai interesant pentru marile orașe este rezultatul privind parcurile. Persoanele care locuiau în apropierea unor spații verzi au avut un risc cu 5,7% mai mic de diabet zaharat de tip 2.

Studiul nu demonstrează că un parc lângă bloc previne boala. Cercetătorii vorbesc despre o asociere, nu despre o relație directă de cauzalitate. Însă rezultatele readuc în prim-plan o problemă extrem de actuală: spațiul verde nu mai poate fi privit doar ca element decorativ al unui oraș.

Iașul se extinde. Dar unde sunt spațiile verzi?

Pentru Iași, concluziile cercetării vin într-un moment în care dezvoltarea imobiliară schimbă rapid configurația orașului.

Noile cartiere apar în zone care, până nu demult, erau ocupate de terenuri agricole sau spații neconstruite. Blocurile se înmulțesc, densitatea locuirii crește, iar fiecare metru pătrat devine o resursă disputată.

Pentru un oraș precum Iașul, unde cartierele noi continuă să se dezvolte, această discuție devine tot mai importantă. Un ansamblu rezidențial poate fi evaluat în funcție de numărul de apartamente, locurile de parcare sau suprafața construită. Dar sănătatea locuitorilor ar putea depinde și de ceva mult mai simplu: ce există la câteva sute de metri de ușa apartamentului.

La nivelul întregului județ Iași sunt înregistrate peste 30.000–35.000 de persoane diagnosticate cu forme de diabet zaharat, însă specialiștii estimează că științific diabetul tip 1 (insulino-dependent, care apare frecvent la copii și tineri) reprezintă aproximativ 5%–10% din totalul cazurilor.

Parcul poate deveni o „infrastructură de sănătate”

Autorii studiului consideră că există mai multe mecanisme prin care spațiile verzi ar putea influența favorabil sănătatea.

Oamenii care au acces la o grădină sau la un parc tind să petreacă mai mult timp în aer liber și să fie mai activi fizic. Expunerea la lumină naturală poate contribui la menținerea unor niveluri adecvate de vitamina D, iar timpul petrecut în natură poate reduce stresul și favoriza recuperarea psihică.

Cercetătorii discută inclusiv despre posibilitatea ca expunerea la microorganismele din mediul natural să influențeze microbiota intestinală.

Iașul are deja zone verzi care fac parte din identitatea orașului. Copoul, Grădina Botanică, parcurile și zonele de agrement oferă locuitorilor spații pentru plimbare, sport și recreere.

Problema este însă accesul. Nu toți ieșenii locuiesc la câteva minute de un parc. În zonele rezidențiale dezvoltate accelerat, distanța până la un spațiu verde poate deveni un criteriu important pentru calitatea vieții.

Iar pe măsură ce orașul se extinde, întrebarea nu ar trebui să fie doar câte locuințe putem construi, ci și ce fel de mediu construim în jurul lor.

Un cartier cu mii de oameni, dar fără suficiente spații verzi, poate fi eficient din punct de vedere imobiliar. Nu este neapărat și sănătos din punct de vedere urban.

Potrivit datelor citate de cercetători, peste 500 de milioane de persoane trăiesc în prezent cu diabet la nivel mondial, iar estimările indică o creștere până la aproximativ 1,31 miliarde de cazuri în 2050. În fața unei asemenea evoluții, prevenția devine esențială.

Nicoleta ZANCU