Detector de superstiții la talcioc. Obiecte magice și povești cu haz

Într-o duminică dimineață, cu un soare blând și un miros discret de mici prăjiți, am pășit în talciocul din Bârlad, un adevărat muzeu al curiozităților. Împins de dorința de a descoperi cele mai ciudate obiecte cu „puteri magice”, m-am înarmat cu un pix, un carnețel și o întrebare universal valabilă: „Care e cel mai norocos lucru pe care îl aveți?”.

Vand lemne de foc esenta tare si moale, sectionate si aduse la domiciliu. Tel: 0735516558

Prima oprire: Porcușorul de lut cu „puteri financiare”

„Ia-l pe ăsta, tăticule!” îmi zice un domn voinic, ridicând mândru un porcușor de lut ciobit. „E norocos. L-am primit de la bunicu’ meu și mi-a adus bani de trei ori când am fost la necaz”. Îl privesc sceptic, iar el continuă: „Doar să nu-l spargi! Dacă îl spargi, îți zboară norocul ca fumul de țigară”. Întreb cât costă norocul porcin. „20 de lei. Practic, îl dau pe nimic!”. Aproape că-l cumpăr, dar îmi amintesc de ghiveciul spart din bucătărie care tot acolo e, noroc n-a adus. Plec mai departe.

Mai încolo, o bufniță de ceramică mă fixează cu ochii ei lucioși de pe o tarabă. Proprietarul, nea Vasile, îmi șoptește ca un agent secret: „Fii atent aici, băiete. Bufnița asta stă de zece ani în sufrageria mea. Și în tot timpul ăsta n-a intrat niciun hoț!”. Îl întreb dacă are alarmă la casă. „Am, dar ce contează? Bufnița-i cheia! Dacă vrei s-o iei, să știi că trebuie să o ții cu fața spre ușă. Altfel… ghinion!”. Prețul bufniței: 15 lei și promisiunea că nu o să râd de ea.

Ceasul care merge în altă lume

Un domn cu ochelari rotunzi și chipul unui filosof mă oprește. „Vino să vezi o raritate,” îmi spune, scoțând dintr-o cutie un ceas de mână, cu limbile oprite la ora 12:03. „Norocul stă în el!”. Îl întreb de ce nu funcționează. „Ei, dar cine mai are nevoie de timp exact în ziua de azi? E vorba de energia lui. Când îl porți, pur și simplu știi că e momentul potrivit să faci ceva important”. Cât costă această sursă de „energie universală”? „Pentru matale, 50 de lei.” Am refuzat politicos, deși ceasul era simpatic, chiar dacă arăta timpul greșit.

Ajung la o tarabă cu linguri de lemn sculptate. Vânzătorul, un domn trecut de 60 de ani, mă întreabă dacă am insomnii. „Ia lingura asta, pune-o sub pernă, și gata! Dormi ca un bebeluș.”
Îl întreb cum funcționează magia. „Secretul stă în lemnul ei. E lemn de tei, cel mai bun pentru vise bune. Dar să n-o folosești la mâncare, că-i distrugi energia!”. Prețul: 10 lei, dar cu avertismentul să n-o las niciodată în bucătărie.

La final, mă opresc la o tarabă unde tronează o pisică neagră din bronz, cu ochii verzi strălucitori. „E de protecție, nu de speriat,” îmi explică vânzătorul. „O ții în casă și îți protejează familia de orice ghinion. Și dacă mai ai și-un șoricel de jucărie pe lângă ea, atrage și dragostea”. Întreb cât costă. „35 de lei, dar îți dau și un șervețel s-o ștergi. Norocul trebuie păstrat curat!”.

După câteva ore de explorat, râs și negociat, am plecat din talciocul din Bârlad cu mâinile goale, dar cu o inimă plină de povești. Fiecare obiect avea propria legendă, iar vânzătorii îți vindeau nu doar un lucru vechi, ci o bucățică din imaginația și speranțele lor.

Norocul, mi-am dat seama, nu stă în porcușori, bufnițe sau linguri, ci în felul în care le privim și credem în ele. Și cine știe? Poate că magia lor chiar funcționează, dacă îți lași mintea să creadă în ea. Așadar, dacă ajungeți la talciocul din Bârlad, nu plecați fără o poveste. Și, cine știe, poate găsiți și o bufniță norocoasă!

Dan DIMA