FCSB va înfrunta la Belgrad nu una dintre cele mai bogate echipe din Europa de Est, dar și o atmosferă care te face să tremuri

• FCSB va înfrunta la Belgrad nu una dintre cele mai bogate echipe din Europa de Est, dar și o atmosferă care te face să tremuri
• Tunelul de 73 de metri pe care jucătorii intră pe teren trece pe sub peluza unde ultrașii lui Steaua Roșie stau în mod obișnuit 

Stadionul lui Steaua Roșie te lovește de departe. De sus, „Marakana” din Belgrad pare o imensă cupă roșie, îngropată în cartierul vechi, rămas în timp, cu tribune abrupte care cad aproape peste gazon.

După modernizările din ultimii ani, scaune noi, zone VIP refăcute, instalație de nocturnă și panouri LED, arena Rajko Mitic arată azi ca un hibrid între betonul balcanic al anilor ’60 și standardele UEFA de stadion de top, cu o capacitate de peste 50.000 de locuri.

Pentru FCSB, decorul de Europa League nu începe însă în fața tribunelor, ci în spatele lor, în cel mai faimos și temut loc al stadionului: tunelul care leagă vestiarele de gazon.

Drumul spre „infern”

Coborârea începe discret, din zona vestiarelor de sub tribuna principală. Ușa metalică se închide în spate, iar zgomotul se schimbă imediat: vuietul tribunelor se transformă într-un huruit difuz, ca și cum stadionul ar respira prin pereți.

Tavanul este rotunjit, tip boltă de beton, iar lățimea abia permite alinierea celor două echipe și a brigăzii de arbitri. E suficient spațiu cât să treacă un grup, dar suficient de îngust cât să simți că pereții se apropie.

Chiar și cu stadionul gol, așa cum l-am vizitat noi, tunelul seamănă cu o combinație de adăpost anti-aerian și pasaj pietonal, nu degeaba jurnaliștii englezi l-au descris drept „tunel de groază”, „buncăr” sau „bomb shelter din Al Doilea Război Mondial”.

Totul e făcut să intimideze

Astăzi, pereții sunt acoperiți de graffiti roșu-alb: ochi stilizați care privesc de sus, stele roșii, figuri și simboluri desenate de fanii lui Steaua Roșie. Totul e compact, agresiv, fără spații moarte de beton gol. Unele picturi surprind momente din istoria clubului, altele par mesaje de ultrași pentru oricine îndrăznește să intre pe teren „în vizită”.

Sub picioare, covorul sintetic verde duce înainte ca o bandă rulantă imaginară. Din loc în loc se văd urme de uzură, petice, crăpături în beton, semn că, dincolo de cosmetizări, tunelul a rămas același „monstru” vechi de zeci de ani. Plin de umezeală.

Galerie foto

+27 Fotolabels.photo-gallery

Pe sub casa ultrașilor

Cea mai importantă poveste a tunelului nu e însă despre desene, ci despre ceea ce se află deasupra lui. Traseul trece exact sub imensa peluză nord, locul în care stau „Delije”, ultrașii duri ai lui Steaua Roșie.

În timp ce jucătorii parcurg cei 73 de metri, deasupra lor zeci de mii de oameni sar, cântă și aprind torțe. Vibrația tribunei se simte efectiv în tencuiala tunelului, nu e metaforă, e fizică simplă.

Ecoul strigătelor coboară prin beton, împreună cu bubuitul tobelor și detunăturile petardelor.

Jurnaliști au povestit cum, în nopțile mari de cupe europene, drumul din tunel e însoțit de sunet de materiale pirotehnice, iar jucătorii trec printre cordoane de polițiști înarmați, parcă mai aproape de un meci de Cupă Balcanică din anii ’80 decât de fotbalul de azi.

,Cam asta are de înfruntat și FCSB, deși azi între ultrași și echipă e o mică ruptură cauzată de rezultatele mai slabe.

Dar pentru adversari, senzația tunelului e că nu merg spre teren, ci se afundă într-un stomac de beton care îi înghite, în timp ce deasupra peluza se zbate.

 Cum arată stadionul azi

Odată ieșit din tunel, contrastul e brutal. Gazonul hibrid, întreținut excelent la standarde UEFA, se deschide în față, perfect tuns, iar în jurul lui se ridică treptele abrupte ale tribunelor, toate acoperite de scaune roșii, cu inscripții uriașe, numele clubului, simboluri, mesaje pentru fani.

Arena a trecut prin mai multe lucrări de modernizare: suprafață de joc refăcută, sistem de încălzire sub gazon, pistă de atletism nouă, instalații electronice, plus proiecte de reconfigurare a tribunei de vest și de dezvoltare a unei zone VIP moderne.

În prezent, Rajko Mitic e clasificat drept stadion UEFA de categoria 4, apt să găzduiască meciuri importante de cupe europene și ale naționalei Serbiei.

Din exterior, stadionul păstrează aerul de colos din beton: o „farfurie” uriașă, cu piloni vechi de nocturnă și ziduri gri, peste care clubul a aplicat, în ultimii ani, straturi de identitate vizuală: bannere roșii, sigle, sponsori.

De sus, forma de crater și tribunele care coboară abrupt spre teren explică repede de ce i se spune, încă din anii ’70, „Marakana”, în amintirea uriașului stadion din Rio.

Galerie foto