EXCLUSIV -  Rotația judecătorilor ridică semne de întrebare în sistem

* oficial, niciun judecător nu a fost delegat de CSM către o altă curte de apel, însă în paralel au fost operate numeroase detașări strategice: 4 judecători detașați între curți de apel, 14 judecători detașați către Consiliul Superior al Magistraturii, 14 judecători trimiși la Institutul Național al Magistraturii...

Un mecanism discret, aproape invizibil pentru publicul larg, zguduie din temelii arhitectura Justiției române. În spatele limbajului tehnic și al hotărârilor administrative aparent seci, cifrele oficiale arată o realitate explozivă: sistemul judiciar funcționează printr-un joc permanent de mutări, delegări și detașări, care redesenează constant harta puterii din instanțe.

Datele centralizate la nivelul Consiliul Superior al Magistraturii indică o situație rar discutată public. Oficial, niciun judecător nu a fost delegat de CSM către o altă curte de apel, însă în paralel au fost operate numeroase detașări strategice: 4 judecători detașați între curți de apel, 14 judecători detașați către Consiliul Superior al Magistraturii, 14 judecători trimiși la Institutul Național al Magistraturii, 6 judecători detașați la Școala Națională de Grefieri, 3 judecători detașați la Inspecția Judiciară, 2 judecători detașați la Ministerul Justiției, câte un judecător detașat la Ministerul Afacerilor Interne și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Magistrații nu mai reprezintă doar piloni fixați în instanțe

Privite separat, cifrele pot părea modeste. Privite împreună, ele dezvăluie însă o realitate tulburătoare: magistrații nu mai reprezintă doar piloni fixați în instanțe, ci devin resurse mobile, redistribuite acolo unde sistemul simte presiunea cea mai mare.

În centrul acestei rețele se află accesul către vârful absolut al carierei judiciare — Înalta Curte de Casație și Justiție. În ultimii trei ani, concursurile de promovare s-au succedat într-un ritm accelerat: sesiuni organizate între noiembrie 2022 și martie 2023, apoi aprilie–septembrie 2023, noiembrie 2023–martie 2024, septembrie 2024–ianuarie 2025 și o nouă procedură lansată în noiembrie 2025. Practic, sistemul a funcționat aproape continuu în regim de selecție și redistribuire a elitei judiciare.

La nivelul curților de apel, dinamica este și mai intensă. Patru mari sesiuni de promovare în funcții de execuție au avut loc doar între 2023 și 2025, fiecare generând un efect domino: posturi eliberate, completuri reorganizate și noi delegări temporare pentru acoperirea deficitului de personal.

O parte din mișcările reale ale judecătorilor nu este centralizată

Șocul real vine însă dintr-un detaliu oficial: Direcția Resurse Umane nu deține o evidență completă a delegărilor dispuse direct de președinții curților de apel. Cu alte cuvinte, o parte din mișcările reale ale judecătorilor nu este centralizată la nivel național.

Sistemul funcționează, dar imaginea de ansamblu rămâne fragmentată — o situație care ridică întrebări serioase despre transparență și control administrativ.

În paralel, conducerea instanțelor deține o putere managerială uriașă: poate modifica structura secțiilor, poate schimba componența completurilor și poate redistribui temporar judecători între specializări. Decizii administrative aparent tehnice, dar care pot influența direct ritmul și direcția unor dosare complexe.

Justiția pare prinsă într-un paradox

Astfel, Justiția română pare prinsă într-un paradox. Oficial, independența magistraților este garantată constituțional. Practic, însă, sistemul supraviețuiește prin mobilitate continuă, rotații administrative și ajustări permanente pentru a evita blocajele generate de lipsa de personal și volumul uriaș de cauze.

Cifrele spun o poveste pe care rareori o auzim: nu sentințele sunt cele care schimbă sistemul, ci deciziile administrative din culise. Iar în timp ce opinia publică urmărește doar verdictul final, adevărata bătălie pentru echilibrul Justiției se duce în tăcere — în hotărâri de delegare, detașare și promovare care redesenează, pas cu pas, puterea din instanțele României.

Daniel BACIU