„Fiecare dintre noi are un dar special, o chemare unică, iar lumea devine mai frumoasă atunci când fiecare își urmează drumul cu sufletul deschis”

- Cum v-a influențat propriul parcurs profesional modul în care îi inspirați pe copii să-și descopere potențialul și să-și urmeze pasiunile?

- Pentru mine, a fi învățătoare este un mod de viață, o menire primită în dar de la Dumnezeu, un privilegiu. Am simțit asta la deschiderea primului an școlar, atunci când o mânuță sfioasă s-a strecurat în palma mea căutând siguranță și încredere. Eram la rândul meu un copil cu inima cât un purice, care își croia drum în lumea adulților dorindu-mi să găsesc și eu o mână puternică în care să o strecor  pe a mea. Mai târziu, în clasă, am descoperit alte mânuțe calde, alte priviri luminoase care au devenit a doua familie, acel „acasă” de la școală, locul în care fiecare dintre noi, eu, învățătoarea, și ei, copiii mei, ne-am găsit încrederea și siguranța. Am crescut odată cu fiecare copil al meu, am învățat alături de ei lecții valoroase despre lume, despre realțiile dintre oameni, dar mai ales despre relația cu mine însămi. Am descoperit că în fiecare dintre noi se află o grădină cu flori și că doar de noi depinde să avem grijă de ea. Nu toate toate florile sunt la fel, dar fiecare are frumusețea sa unică și fiecare înflorește la timpul său. De aceea, poate că prima lecție pe care am învățat-o este cea răbdării. Am învățat să am răbdare cu copiii, dar mai ales să am răbdare cu mine, să mă descopăr și să am grijă de florile din grădina mea ca să pot dărui mai departe. Încă  învăț și acum și sunt convinsă că toate generațiile viitoare vor veni cu noi lecții. Însă ceea ce împărtășesc, la rândul meu, este că grădina sinelui se cultivă încet, cu răbdare, cu îngăduință, cu perseverență și împreună cu cei din jur.

- În ce fel vă valorificați experiența din carieră pentru a le arăta copiilor că bucuria de a munci și de a învăța poate fi o sursă de împlinire și de creștere personală?

- M-am dezvoltat ca învățătoare treptat, în tihnă, bucurându-mă de fiecare etapă. Dacă răbdarea a  fost prima lecție învățată, foarte repede au urmat și celelate. Perseverența, acea abilitate de a nu renunța indiferent de piedici, alături de încredere și de determinare, s-au dovedit a fi instrumente esențiale în fiecare zi.

Cu timpul, experiența acumulată m-a ajutat să îmi dezvolt diferite metode de  a-i inspira pe elevi și a le arăta că nu doar roadele muncii sunt dulci, ci și drumul parcurs până acolo este important. Fiecare pas, fiecare treaptă, fiecare reușită, dar și fiecare eșec fac parte din creștere și toate, nu doar că îmbogățesc mintea, ci și contribuie la dezvoltarea personală. Astfel, clasa noastră este un spațiu în care fiecare copil este simte voloros și motivat să crească și să învețe, să devină mai bun în fiecare zi. Sărbătorim fiecare izbândă, invățăm din fiecare poticnire, ne ajutăm unii pe alții și ne implicăm activ în toate proiectele. Ne suntem alături pentru că învățarea se face împreună.

- Ce momente din cariera dumneavoastră considerați că au fost definitorii pentru felul în care îi ghidați pe copii să-și descopere dorințele și visele?

- E așa de frumos că sunt învățătoare, încât nu mă pot gândi la un moment cheie, definitoriu pentru cariera mea. Poate primul „Ura! Am reușit!” sau poate îmbrățisările pe care le primesc în dar zilnic, vizitele sau mesajele de la copiii mei mai mari, adulți sau adolescenți, toate sunt atât de valoroase pentru mine, încât nu aș putea alege între ele.  Am înțeles, în timp, că o comoară se adună încet cu răbdare, cu inima deschisă,  pregătită mereu să descopăr nestemate-  uneori când nici nu mă  aștept.   Asta le transmit și copiilor: să întâmpine fiecare zi ca pe o oportunitate, să zâmbească, să fie deschiși, implicați, activi și să se înconjoare de familie, de prieteni, de oameni- lumină. Doar prin implicare pot să descopere ce îi pasionează, ce le place, ce nu le place: se pot afla pe ei înșiși cu calități și vulnerabilități. Așa pot crește frumos și sănătos, cu răbdare, perseverență și încredere.   

Învăț zi de zi că echilibrul nu înseamnă perfecțiune, ci flexibilitate. Îmi planific lecțiile cu grijă, dar las loc și spontaneității, bucuriei de a descoperi împreună cu cei mici. La fel, în viața de acasă, creez momente de liniște și conectare – o cină împreună, o plimbare sub cerul liber, o conversație sinceră despre cum ne-a fost ziua.

Îmi găsesc energia în lucrurile simple: într-o carte bună, într-o ceașcă de ceai savurată în tihnă, într-o îmbrățișare primită dimineața. Învăț copiii că un suflet echilibrat este un suflet care știe să dăruiască, dar și să se îngrijească pe sine. Prin fiecare gest, prin fiecare alegere, le arăt că armonia nu este un ideal îndepărtat, ci un mod de a trăi frumos, zi după zi

- Cum le vorbiți copiilor despre rolul pe care l-au jucat propriile dorințe și visuri în evoluția dumneavoastră profesională, încurajându-i să-și urmeze aspirațiile?

- Le vorbesc copiilor despre visurile mele cu sinceritate și căldură, pentru că știu cât de important este să creadă în propriile lor aspirații. Le povestesc cum mi-am descoperit treptat vocația, cum s-a dezvoltat visul meu de a fi învățătoare și rolul esențial pe care l-au avut părinții în drumul meu. Le spun că fiecare pas a fost ghidat de dorința mea profundă de a-i ajuta pe ceilalți să descopere frumusețea învățării. Îi încurajez să-și asculte inima, să își descopere pasiunile și să creadă în ele, indiferent cât de îndrăznețe ar părea. Le explic că orice vis poate deveni realitate prin muncă, răbdare și perseverență, dar mai ales prin curajul de a nu renunța atunci când apar obstacole.

Prin exemplul meu, le arăt că visurile nu sunt doar niște dorințe îndepărtate, ci lumini călăuzitoare care ne arată calea. Le spun că fiecare dintre noi are un dar special, o chemare unică, și că lumea devine mai frumoasă atunci când fiecare își urmează drumul cu sufletul deschis și cu încredere în propriile visuri.

Mai presus de toate, îmi doresc să devină adulți împliniți, conștienți de valoarea lor și capabili să creeze în jurul lor armonie, echilibru și iubire. Pentru că, dincolo de lecții și materii, adevărata învățare este cea care ne face mai buni, mai încrezători și mai bucuroși de viața pe care o construim pas cu pas.

A consemnat Maura Anghel