Destinul Sfinților Sfințiți Mucenici Achepsima și o taină păstrată în Lida

Trei slujitori ai Bisericii sunt pomeniți pentru credința lor în Persia, iar în aceeași zi este amintită și așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe la Lida.

Pe 3 noiembrie, calendarul ortodox marchează două momente deosebite, legate de curaj, credință și statornicie. Este vorba despre Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala, care au pătimit în Persia, dar și despre așezarea moaștelor Sfântului Gheorghe în cetatea Lida.

Destinele greu încercate din Persia

Sfinții Achepsima, Iosif și Aitala au slujit Biserica Ortodoxă din Persia. Achepsima era episcop în Honita, Iosif era preot în Bet-Catuba, iar Aitala era diacon în Bet-Nuhadra. Ei au trăit într-o perioadă de persecuții severe împotriva creștinilor.

Martiriul lor a avut loc în anul 380, în timpul domniei regelui Sapor al II-lea, după zeci de ani în care creștinii au fost urmăriți și pedepsiți. În anul 347, regele a emis un nou decret, ceea ce a dus la accentuarea prigoanei.

Achepsima, deși era trecut de 80 de ani, a fost arestat și dus în lanțuri la guvernatorul din Arbeles. Alături de el au fost prinși și preotul Iosif și diaconul Aitala.

Cei trei au fost obligați să aducă jertfe soarelui, dar au refuzat, motiv pentru care au fost chinuiți vreme de trei ani. În cele din urmă, au murit ca martiri, rămânând neclintiți în credința lor în Hristos.

Tropar Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Un tânăr cu o credință aparte

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut pe vremea împăratului Dioclețian. Tatăl său era din Capadocia, iar mama din Palestina. Gheorghe a crescut într-o familie respectată și credincioasă.

El s-a remarcat prin curaj și abilități militare, fiind apreciat de Dioclețian, care l-a promovat la rangul de tribun, apoi comit. La acea vreme, credința sa creștină nu era cunoscută public.

La 20 de ani, Gheorghe a rămas fără tată, acesta murind în lupta pentru credință. După aceea, Gheorghe și mama sa s-au mutat în Palestina, unde aveau moștenire.

După pierderea mamei, Gheorghe a moștenit o avere însemnată. A mers la Dioclețian pentru a primi o funcție mai înaltă, însă, văzând prigoana împotriva creștinilor, a decis să își împartă averea săracilor și să elibereze robii.

Mărturisirea care a schimbat totul

În a treia zi, când conducătorii romani s-au adunat să discute despre îndepărtarea creștinilor, Gheorghe a intrat în mijlocul lor și a mărturisit credința în Hristos. Această declarație l-a adus direct în fața persecuțiilor.

Gheorghe a fost arestat și supus unor chinuri grele: a fost împuns cu sulița, pus pe roată, bătut și aruncat într-o groapă cu var. Se spune că a fost păzit nevătămat prin voia lui Dumnezeu.

Prin mărturisirea și minunile sale, Gheorghe a atras la credință mai multe persoane, printre care împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, dar și Glicherie și Atanasie.

Se spune că Gheorghe a înviat un om din morți și a adus mulți oameni la creștinism. După aceste fapte, a fost închis și legat în lanțuri de fier. Într-o vedenie de noapte, Hristos i-a arătat bunătățile ce îl așteptau.

O dorință în pragul sfârșitului

După vedenie, Gheorghe l-a rugat pe paznic să îi permită robului său să intre la el. Când acesta a venit, i-a arătat testamentul pe care îl scrisese. Robul, văzându-l în lanțuri, a fost copleșit de tristețe.

Gheorghe l-a încurajat și i-a cerut să îi ducă trupul și testamentul în Palestina, după moartea sa. Robul a promis că va face întocmai.

O taină păstrată la Lida

A doua zi, Gheorghe a fost adus din nou la cercetare. Nu a vrut să se închine idolilor, iar prin rugăciune, a distrus statuile din templu. Pentru acest gest, a fost condamnat la moarte prin decapitare.

Robul său a luat trupul și testamentul și le-a dus în Palestina, unde, împreună cu alți creștini, l-a înmormântat cu cinste. A împlinit astfel dorința sfântului.

După ce împăratul Constantin a adus libertate creștinilor, cei care îl iubeau pe Gheorghe au ridicat la Lida o biserică mare. Trupul sfântului a fost mutat aici, iar această așezare a moaștelor este pomenită pe 3 noiembrie. Credincioșii au venit să se închine, considerând locul izvor de daruri și minuni.

Tropar glasul 4

Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraților ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Chipuri de credință din calendar

Pe lângă Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala și așezarea moaștelor Sfântului Gheorghe la Lida, Mineiul amintește și alte pomeniri pe 3 noiembrie. Acestea completează rânduiala zilei:

• Sf. Cuv. Mărturisitor Teodor, Episcopul Aghirei, şi Sfinţii Mucenici Sever, Androna, Teodot şi Teodota, care au murit de sabie;


• Preacuviosul Părintele nostru Ilie, care s-a săvârșit cu pace;


• Cei 9 Sfinți Mucenici care au murit de sabie;


• Cei 28 de Sfinți Mucenici care au murit în foc;


• Sfântul Ahemenid Persul mărturisitorul.

Aceste pomeniri arată diferite forme de mărturisire a credinței, de la suferință și moarte martirică, până la viață liniștită și statornicie duhovnicească.

O zi care aduce aminte de curaj

Pomenirea din 3 noiembrie aduce în prim-plan oameni care au rămas fideli credinței în condiții grele. Sfinții Achepsima, Iosif și Aitala au suferit în Persia, iar Sfântul Gheorghe este cinstit prin așezarea moaștelor sale la Lida.

Prin aceste relatări, calendarul ortodox păstrează vie memoria celor care au mărturisit credința până la capăt. Pentru credincioși, ziua rămâne una de rugăciune și recunoștință față de acești mărturisitori.