Grâul atinge un nivel record, porumbul se prăbușește. Fermierii se reorientează spre alte culturi

Agricultura României traversează unul dintre cei mai spectaculoși și imprevizibili ani din ultima perioadă. În 2026, aceeași vreme care a favorizat anumite culturi a lovit fără milă altele. Grâul a devenit vedeta sezonului, cu producții record, în timp ce porumbul a intrat în zona marilor probleme. Iar fermierii sunt avertizați că agricultura românească trebuie să se schimbe rapid.

Veștile sunt excelente la grâu. România a obținut un randament mediu de aproximativ 5,13 tone la hectar, nivel apropiat de media Uniunii Europene și considerat un record național. Într-o piață europeană afectată de secetă și înghețuri, recolta românească reprezintă o adevărată gură de oxigen.

Producția bună consolidează și poziția României de mare exportator de cereale. Grâul românesc continuă să plece către piețe din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Uniunea Europeană.

Dar, în spatele acestui succes, se ascunde o veste care îi îngrijorează pe fermieri.

Porumbul, lovit din plin!

La porumb, situația este diametral opusă. Înghețurile din primăvară și seceta din iunie și iulie au afectat puternic culturile. Estimările indică o producție de aproximativ 8,2 milioane de tone, mult sub potențialul agricol al României.

Iar efectele se văd în lanț. Recoltele mai mici pot însemna presiune asupra prețurilor, reducerea exporturilor și profituri mai mici pentru agricultori. România, una dintre marile puteri agricole ale Europei, descoperă încă o dată cât de vulnerabilă este în fața vremii.

Rapița a trecut și ea printr-un moment dificil după înghețurile de primăvară, însă culturile au recuperat parțial. Floarea-soarelui, una dintre culturile strategice ale României, a rezistat mai bine, cu randamente de aproximativ două-trei tone la hectar, în funcție de regiune.

Fermierii studiază extinderea suprafețelor cultivate cu orz și rapiță

Anul 2026 ar putea accelera o schimbare majoră. Fermierii iau tot mai serios în calcul extinderea suprafețelor cultivate cu orz și rapiță, în timp ce porumbul ar putea pierde teren.

Motivul este unul singur: clima nu mai seamănă cu cea de acum câteva decenii.

Seceta, temperaturile extreme și episoadele meteorologice imprevizibile îi obligă pe agricultori să caute soluții. Irigațiile moderne, soiurile rezistente la secetă și agricultura de precizie nu mai sunt tehnologii „pentru viitor”, ci instrumente de care fermele au nevoie acum.

România are un potențial agricol enorm, însă infrastructura de irigații rămâne insuficientă. Extinderea rețelelor ar putea reduce dramatic dependența producției de capriciile vremii și ar putea transforma recoltele imprevizibile în producții mult mai stabile.

Îngrășămintele, pesticidele și combustibilul s-au scumpit puternic în ultimii ani, iar marjele de profit sunt tot mai greu de protejat.

România continuă să fie un exportator important de grâne și oleaginoase, cu Dunărea jucând un rol esențial în transportul producției spre Marea Neagră și mai departe către piețele externe.

2026 este, astfel, anul contrastelor: grâul arată cât poate produce România, iar porumbul arată cât de repede poate pierde atunci când vremea întoarce armele.

Perspectivele? Mesajul Ori vin investițiile masive în irigații și tehnologie, ori fiecare secetă severă poate transforma un an agricol promițător într-un adevărat coșmar. Raluca STROE