A murit poetul Horia Zilieru, una dintre figurile marcante ale culturii ieșene

Horia Zilieru, poet și filolog român, s-a stins din viață în ultima zi a anului 2025, la Iași, orașul în care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității culturale și intelectuale.

 Dispariția lui reprezintă pierderea uneia dintre vocile care au rămas constante în poezia românească a celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Prin volumele pe care le-a publicat de-a lungul timpului și prin implicarea activă în viața literară din Iași, scriitorul a exercitat o influență directă asupra mediului cultural local, dar și asupra mai multor generații de cititori și autori.

Cine a fost poetul Horia Zilieru

  Născut pe 21 mai 1933, Horia Zilieru (pseudonimul la Gheorghe Iancu) a fost un poet prolific, dedicat artei și culturii, cu o carieră literară ce se întinde pe mai bine de patru decenii.

  După absolvirea facultăţii, Horia Zilieru a fost ziarist la „Flacăra Iaşului” între anii 1955-1957, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” în perioada 1957-1959, redactor, ulterior secretar general de redacţie la „Iaşul nou”, „Iaşul literar” şi „Convorbiri literare” între anii 1959-1990.

Între 1997 şi 2000 este secretar executiv al Asociației Scriitorilor din Iaşi şi membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Publică primele versuri pe când era încă elev, în revista „Albina” (1947), dar poetul afirma că debutul său s-a produs în 1952 la „Iaşul nou”, fiind girat de George Mărgărit. Prima plachetă, „Fluierul”, îi apare în 1959. A mai colaborat la „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeş”, „Tribuna” etc.

Opera sa a fost recunoscută atât pe plan național, cât și internațional, fiind distinsă cu premii importante, precum Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române (1980), Premiul Internațional de Poezie Nichita Stănescu (1994) sau Premiul de Poezie George Bacovia (1994).

„Întâlnirile mele cu mine se produc atunci când scriu poezie. Iar când se încheagă, nu țip „vai, ce bine am scris!”. Mă duc și citesc un poem al vreunui mare poet și îmi dau seama că suntem fără istov, ucenicind la curtea clasicilor, învățând. Și nu știu dacă atunci când va veni clipa aceea superbă când doamna în negru va fi ghidul nostru nemaipomenit, nu vom fi rămas niște ucenici care au învățat mult și-au spus prea puțin”, declara într-un interviu pentru Opinia studențească, scriitorul Horia Zilieru. ( sursa Uniunea Scriitorilor – Filiala Iași)