Test de cultură generală. Cum știu păsările încotro să zboare?

Am fost învățați încă de mici că păsările zboară „în țările calde” iarna, iar deși acest lucru este tehnic adevărat, este o simplificare extremă a unui proces incredibil de complex. Doar în America de Nord există aproximativ 900 de specii de păsări și se estimează că 75% dintre ele migrează. Asta înseamnă o mulțime de aripi care bat în zbor odată ce vremea se răcește. Dar cum știu păsările încotro să zboare?

Cum știu păsările încotro să zboare? Detaliile despre migrarea păsărilor variază foarte mult, atât în ceea ce privește distanțele parcurse, cât și obiceiurile sau modul în care acestea reușesc să-și găsească destinația.

Gândiți-vă că unii oameni abia se descurcă să ajungă într-un loc din același oraș fără ajutorul Google Maps. Cum reușesc atunci păsările, cu creierele lor mici, să ajungă la o destinație necunoscută aflată, uneori, la mii de kilometri distanță? Oamenii de știință încă nu au un răspuns definitiv, dar există câteva teorii promițătoare.

Cum știu păsările încotro să zboare?

În primul rând, multe, dar nu toate, păsările migrează în aceeași zonă generală în fiecare an. Unele chiar folosesc aceleași „popasuri” pe parcursul călătoriei. Acest lucru este posibil deoarece păsările dispun de un fel de hartă și busolă interne care le ajută să se orienteze. Aceste „instrumente” se bazează pe o serie de indicii naturale care le ajută să navigheze, explică dr. Jason D. Weckstein, ornitolog la Drexel University (SUA),. „E ca un avion echipat cu mai multe sisteme GPS. Dacă unul se strică, ai o rezervă care te salvează”, spune el.

De exemplu, multe păsări migrează noaptea și se ghidează după stele și constelații pentru a-și găsi drumul. Atunci când soarele este vizibil, folosesc și poziția acestuia pe cer pentru a se orienta, explică HowStuffWorks.

Păsările, experte în geografie

Ambele metode au fost utilizate și de oameni de-a lungul istoriei pentru a naviga pe uscat și pe mare. Însă, spune Weckstein, unele păsări pot detecta și câmpul magnetic generat de miezul topit al Pământului. Cumva, cu ajutorul acestei informații, ele reușesc să determine unde se află și în ce direcție trebuie să meargă. Există cercetători care cred că păsările ar putea avea pigmenți speciali în ochi care le permit „să vizualizeze” câmpul magnetic.

De asemenea, se presupune că ciocul păsărilor ar putea conține structuri care le ajută în procesul de migrare. În plus, păsările care migrează ziua învață repere geografice pe care apoi le folosesc an de an pentru a-și ghida traseul. Așadar, e clar că ideea simplistă de zbor „în țările calde” iarna ascunde un mecanism mult mai elaborat decât ne-am imaginat vreodată.

Unele specii de păsări nici nu au nevoie să migreze, deoarece sursele lor de hrană nu sunt afectate de frigul iernii. De exemplu, unele sapă după insecte ascunse adânc în scoarța copacilor sau găsesc alte tipuri de hrană. Poate nu e la fel de ușor ca prinderea unui lăcuste suculente, dar cu siguranță e mai sigur decât o migrație lungă și periculoasă.

Stefan Trepadus descopera.ro