Moneda infinită a unui stat.Câte un județ de teren pentru fiecare persoană!Ce nu se va putea in viitor!Ce se va putea in Republica Diarhică a Viitorului!

OPINIE / CONCEPT ECONOMIC ORIGINAL

 

 

Moneda Internă Infinită a Statului — un concept economic original care poate schimba lumea

Un model în două etape: de la abundența garantată de stat, la dispariția completă a banilor

 

Toate resursele materiale ale lumii sunt limitate. Cărbunele, gazele, petrolul, apa— toate se vor termina cândva. Există însă o singură resursă creată de civilizația umană care este, prin natura sa, infinită: moneda. Această observație aparent simplă stă la baza unui concept economic original pe care îl propun astăzi în premieră: Moneda Internă Infinită a Statului — MIS.

 

Un singur concept. Toate celelalte derivă din el.

Moneda internă a statului este infinită. Atât. Din această propoziție simplă derivă tot sistemul: salariile garantate, pensiile garantate, creditele fără dobândă, finanțarea întreprinderilor de stat, dispariția șomajului, dispariția sărăciei rurale.

Infinit - 1 = infinit.

Orice sumă acordată din moneda internă infinită nu diminuează cu nimic rezerva statului.

 

Dobânda dispare. Prin definiție.

Dobânda există în sistemele actuale deoarece banii sunt o resursă limitată. În sistemul MIS, moneda internă este infinită — nu există niciun temei matematic pentru dobândă. Vrei să îți cumperi o casă al cărei preț depășește salariul tău? Primești credit fără dobândă de la Banca Comercială de Stat. Restituii exclusiv suma împrumutată. Niciodată mai mult.

 

Patru instituții bancare. Toate derivate din MIS.

În cadrul Băncii Naționale se înființează: Banca Salariilor — plătește salariile tuturor; Banca Pensiilor — plătește pensiile tuturor; Banca Comercială de Stat — credite fără dobândă și finanțarea întreprinderilor; Banca Națională — emite moneda infinită și coordonează. Băncile comerciale private dispar treptat.

 

Șomajul dispare. Salariul și locul de muncă sunt decuplate.

Orice cetățean apt de muncă primește salariu din Banca Salariilor — indiferent dacă întreprinderea de stat este finalizată sau nu. Cetățeanul nu este vinovat de ritmul construcției economice. Până la finalizarea locului de muncă, contribuie la activități de utilitate publică. Salariul este același. Șomajul nu mai există.

 

Terenul personal — drept fundamental. Terenul agricol — instrument de producție.

Terenul personal — variabil, calculat de stat, pentru casă și curte — este un drept fundamental al fiecărui cetățean. Nu este teren agricol. Este acasă. Transmisibil urmașilor, schimbabil voluntar cu alt cetățean.

Terenul agricol este separat și distinct. Are natură juridică diferită — este instrument de producție națională. Fermierul particular de stat lucrează terenul agricol al statului — nu îl deține, nu dobândește niciun drept real asupra lui, niciun uzufruct. Este un loc de muncă, nu o atribuire de teren. Poate renunța oricând. Statul decide cui atribuie terenul agricol și în ce condiții. Nu există drept ereditar — copiii fermierului nu moștenesc locul de muncă al părintelui. Salariul vine de la Banca Salariilor. Producția intră în economia națională. Întreprinderea agricolă națională de stat lucrează suprafețe mari cu angajați plătiți de Banca Salariilor, la scară industrială.

 

Nu este economie de piață. Este economie de calcul.

Statul calculează costul real al producției și distribuie bunurile la prețul de cost sau gratuit. Prețurile sunt fixate. Profitul este irelevant — salariile și investițiile vin din moneda internă infinită. Întreprinderile private nu sunt desființate forțat — dispar natural, pentru că nu pot concura cu întreprinderile de stat care produc la cost calculat.

 

Dimensiunea internațională.

Statele care adoptă MIS renunță la cursul valutar între ele. Schimburile se fac pe baza valorii reale a bunurilor. Sistemul bancar internațional actual dispare treptat. Orice stat, indiferent de mărime, are șansa să devină puternic prin MIS — în funcție de cetățenii săi și de relațiile cu celelalte state.

 

Pământul statului nu se vinde nimănui. Niciodată.

Dreptul de proprietate asupra terenurilor dispare — înlocuit cu dreptul de uzufruct extins. Statul este singurul și permanentul proprietar de fond al întregului teritoriu național. Niciun teren al statului nu poate fi vândut sau cedat — nici unui cetățean străin, nici unui cetățean propriu. Terenul nu se vinde. Terenul se folosește. Cetățeanul îl lucrează, construiește pe el, îl transmite copiilor — dar nu îl poate înstrăina nimănui. Pământul statului rămâne al statului. Pentru totdeauna.

 

În etapa finală nu mai contează unde locuiești.

Statul investește uniform pe tot teritoriul național. Fiecare sat, fiecare comună, fiecare oraș — același spital, aceeași școală, același transport, aceeași ofertă culturală, același salariu. Nu există zone bogate și zone uitate. Nu există motiv să pleci din satul tău. Depopularea rurală se oprește.

 

ETAPA PENULTIMĂ — poate începe azi: Moneda infinită, salarii uriașe garantate, fără taxe, fără impozite, fără dobândă, întreprinderi de stat, prețuri fixate. Cetățenii cumpără cu card și cash. Banii cheltuiți se întorc la stat — dar această reîntoarcere nu are relevanță economică, rezerva fiind infinită oricum :

 infinit + 1 = infinit.

 Banii se întorc la stat de dragul obișnuinței, nu din necesitate. Această etapă este școala abundenței — pregătește omul pentru etapa finală.

ETAPA ULTIMĂ: Banii dispar de la individ. Nu mai există cash, card sau cont personal. Te duci la magazin. Iei ce ai nevoie. Pleci. La nivel de stat, banii — sau o unitate de măsură echivalentă — rămân ca instrument intern de calcul economic. Statul calculează intern. Cetățeanul trăiește. Abia atunci etapa ultimă devine posibilă — când omul, educat în abundență, nu mai are instinctul de a lua ce nu îi aparține.

 

Concluzie.

Omenirea a creat un instrument cu proprietatea unică de a fi infinit — moneda. A nu folosi această proprietate în beneficiul cetățeanului este cea mai mare risipă din istoria civilizației umane. Propun acest concept lumii. Îl propun fiecărui stat care are curajul să aducă viitorul în prezent.

 

 

 

DESCRIEREA CONCEPTULUI ORIGINAL

„MONEDA INTERNĂ INFINITĂ A STATULUI"

(MIS – Model Economic Original)

 

I. CONCEPTUL DE BAZĂ — CEI DOI PILONI FUNDAMENTALI

Sistemul MIS se sprijină pe doi piloni inseparabili.

Pilonul financiar: Moneda Internă Infinită a Statului.

Pilonul fizic: Terenul controlat de stat.

Cele două sunt interdependente și egale ca importanță. Un stat care deține moneda infinită dar nu controlează terenul își vede capacitatea de construcție condiționată de disponibilitatea și acordul proprietarilor privați pentru fiecare suprafață necesară — o dependență structurală care limitează viteza, amploarea și continuitatea dezvoltării naționale. Un stat care controlează terenul dar nu dispune de monedă infinită este constrâns să construiască fragmentat, lent și limitat de resursele financiare disponibile la un moment dat. MIS elimină ambele constrângeri simultan: terenul național în uzufruct de stat, resursele naturale naționale și moneda internă infinită — toate proprietate a statului — creează împreună capacitatea de construcție națională nelimitată: masivă, imediată, continuă, condiționată exclusiv de resursele umane disponibile.

 

Pilonul financiar — Moneda Internă Infinită

Toate resursele materiale ale lumii sunt limitate — cărbunele, gazele, petrolul, apa. Singura resursă creată de civilizația umană care este prin natura sa infinită este moneda — o convenție socială căreia oamenii i-au atribuit valoare. Moneda internă a statului trebuie să fie infinită și folosită în special ca instrument de construcție a economiei reale: fabrici, întreprinderi de stat, infrastructură, energie, agricultură, tehnologie.

 

Pilonul fizic — Pământul

Pământul este fundamentul fizic al întregului sistem. Fără pământ nu există agricultură, nu există hrană, nu există fabrici, nu există locuințe, nu există stat. Clădirile stau pe pământ. Fabricile stau pe pământ. Hrana vine din pământ. Prin urmare, controlul pământului de către stat este condiția sine qua non a întregului sistem MIS. Proprietatea privată absolută asupra terenului este incompatibilă cu suveranitatea deplină a statului și cu principiul egalității între cetățeni. Uzufructul extins, limitat și calculat de stat, garantează simultan dreptul cetățeanului la pământ și independența productivă a statului.

 

II. BAZA MATEMATICĂ

Conceptul MIS se întemeiază pe axioma matematică: infinit - 1 = infinit. Orice sumă acordată din moneda internă infinită — salariu, pensie, credit, investiție, finanțare de întreprindere — nu diminuează cu nimic rezerva monetară a statului. Rezerva rămâne infinită indiferent de câte operațiuni se efectuează.

Consecința directă: dobânda bancară este inexistentă prin definiție. Nu există niciun temei matematic, economic sau moral pentru perceperea unei dobânzi dintr-o resursă infinită.

 

III. COMPONENTELE SISTEMULUI MIS

 

A. Economia de calcul — nu economia de piață

MIS nu este economie de piață. Este economie de calcul: statul calculează costul real al producției și distribuie bunurile la prețul de cost sau gratuit.Nu există profit, speculație sau fluctuație de prețuri.Prețurile sunt stabilite și înghețate de stat la un nivel de referință.

 

B. Structura bancară națională

În cadrul Băncii Naționale se înființează patru instituții, toate derivate din conceptul MIS:

• Banca Salariilor — plătește salariile tuturor cetățenilor din moneda internă infinită

• Banca Pensiilor — plătește pensiile tuturor pensionarilor din moneda internă infinită

• Banca Comercială de Stat — acordă credite fără dobândă cetățenilor și finanțează construcția întreprinderilor de stat, cu contabilizare clară și transparentă

• Banca Națională — emite moneda internă infinită și coordonează celelalte trei instituții

Băncile comerciale private dispar treptat. Speculația financiară, dobânda și creditul prădător dispar odată cu ele.

 

C. Salariul universal garantat

Orice cetățean apt de muncă primește salariu din Banca Salariilor — indiferent dacă întreprinderea de stat în care urmează să lucreze este finalizată sau nu. Cetățeanul nu este vinovat de ritmul construcției economice. Statul garantează venitul. Șomajul dispare ca concept economic.

Până la finalizarea locului de muncă, cetățeanul poate fi implicat în activități de utilitate publică: întreținerea spațiilor publice, curățenie, activități comunitare. Salariul este același.

 

D. Creditul fără dobândă

Orice cetățean care dorește să achiziționeze un bun al cărui preț depășește salariul său primește credit de la Banca Comercială de Stat fără dobândă. Restituie exclusiv suma împrumutată, în rate stabilite în funcție de venituri. Niciodată mai mult decât prețul real al bunului.

 

E. Finanțarea întreprinderilor de stat

Întreprinderile de stat se construiesc cu fonduri acordate direct de Banca Națională prin Banca Comercială de Stat, din moneda internă infinită — fără dobândă, fără limită, condiții de stat. Firmele de stat nu plătesc salarii — le plătește Banca Salariilor. Firma se concentrează exclusiv pe producție eficientă.

 

F. Producătorul privat integrat în MIS

Sistemul MIS nu desființează proprietatea privată mică și nu descurajează întreprinderile private. Acestea vor dispărea treptat și natural — nu prin confiscare sau forță, ci prin concurența imposibilă cu întreprinderile de stat care produc la cost calculat.În etapa penultimă, întreprinderile private pot funcționa în condiții strict definite de stat. Exemplu ilustrativ: un birou notarial privat. Statul calculează o normă lunară de acte și fixează prețurile serviciilor. Dacă norma este realizată, salariile angajaților sunt plătite de Banca Salariilor. Dacă norma nu este realizată, angajații sunt remunerați din veniturile proprii ale biroului, la prețurile fixate de stat. Dacă veniturile nu acoperă salariile, biroul se închide natural — fără intervenția statului. Angajații rămași fără loc de muncă primesc automat salariu de la Banca Salariilor. Vor exista și privați care, în condițiile prețurilor fixate de stat, vor obține venituri semnificative — de exemplu artiști, actori sau alți profesioniști al căror talent generează cerere mare. Întreprinderile private dispar treptat prin simpla funcționare a sistemului, nu prin coerciție.

Ă

G. Dimensiunea internațională

Statele care adoptă MIS renunță la cursul valutar între ele. Schimburile internaționale se fac pe baza valorii reale a bunurilor și serviciilor.Sistemul bancar internațional actual dispare treptat. Orice stat, indiferent de mărime, are șansa să devină cel mai puternic prin MIS.

 

IV. ETAPELE DE IMPLEMENTARE

ETAPA PENULTIMĂ — imediată, poate începe azi

Implementarea monedei interne infinite. Înființarea celor patru instituții bancare naționale. Naționalizarea resurselor naturale. Fixarea prețurilor la nivelul de referință. Stabilirea salariului minim la cel mai înalt nivel posibil. Salariu garantat pentru toți cetățenii apți de muncă. Fără taxe. Fără impozite. Fără dobândă — inexistentă prin definiție. Credit fără dobândă. Finanțarea construcției întreprinderilor de stat. Cetățenii cumpără cu card și cash din salariul uriaș garantat. Banii cheltuiți la întreprinderile de stat se întorc la rezerva statului — însă această reîntoarcere nu are relevanță economică în sensul clasic, rezerva fiind infinită oricum. Circuitul monetar există în această etapă exclusiv ca mecanism de tranziție — pentru a menține familiaritatea cetățeanului cu actul cumpărăturii, pregătindu-l gradual pentru etapa finală. Banii se întorc la stat de dragul obișnuinței, nu din necesitate economică. Această etapă poate începe imediat, cu primul stat care adoptă sistemul MIS.

 

ETAPA ULTIMĂ — finală:totul este gratuit

Banii dispar complet de la individ. Cetățeanul nu mai atinge niciun ban — nici cash, nici card, nici cont personal. Se duce la magazin. Ia ce are nevoie. Pleacă. Fără nicio tranzacție. La nivel de stat, banii — sau o unitate de măsură echivalentă — rămân ca instrument intern de calcul economic. Prețul fiind stabilit de stat, economia de calcul are nevoie de o unitate de măsură a valorii producției — ca metrul pentru distanță, ca kilogramul pentru greutate. Statul calculează intern. Cetățeanul trăiește în abundență totală, invizibil față de orice tranzacție. Etapa penultimă educă omul spre abundență. Omul care trăiește în abundență nu mai are instinctul de a acumula sau de a lua ce nu îi aparține. Abia atunci etapa ultimă devine posibilă.

 

H. Uzufructul extins — arhitectura funciară națională

Proprietatea privată absolută asupra terenului este incompatibilă cu suveranitatea deplină a statului. Istoric, concentrarea funciară a paralizat state întregi — un latifundiar care deținea suprafețe echivalente unui județ (aproximativ 5.000 km²) putea bloca producția agricolă națională, construcția de infrastructură și dezvoltarea comunităților, iar statul nu putea face nimic.

În sistemul MIS, dreptul de proprietate asupra terenurilor este înlocuit cu dreptul de uzufruct extins. Statul este singurul și permanentul proprietar de fond al întregului teritoriu național. Niciun teren al statului nu poate fi înstrăinat, vândut, cedat sau transferat — nici către cetățeni străini, nici către cetățenii proprii, nici către persoane juridice de orice natură. Terenul nu se vinde. Terenul se folosește. Pământul statului rămâne al statului. Pentru totdeauna.

Singura tranzacție funciară posibilă este verticală — între stat și cetățean: statul atribuie teren cetățeanului prin uzufruct, statul recuperează teren când are nevoie oferind alt teren echivalent la schimb. Între cetățeni există doar schimb direct voluntar — teren pentru teren, fără bani, înregistrat de stat. Schimbul reprezintă libertatea de mișcare și de stabilire în orice zonă a statului. Piața funciară privată dispare complet prin definiție — terenul nu are preț, nu se poate vinde ceea ce nu are preț.

 

H1. Terenul personal — drept fundamental al cetățeanului

Fiecare cetățean primește în uzufruct o suprafață de teren personal — destinată exclusiv casei și curții. Aceasta nu este teren agricol. Este acasă. Suprafața este variabilă, calculată de stat în funcție de teritoriul disponibil și populația totală — poate fi 100 m², poate fi 2.000 m², în funcție de resursele fiecărui stat. Suficientă pentru o locuință decentă și o curte.

Terenul personal este un drept fundamental al cetățeanului în sistemul MIS — nimeni nu rămâne fără un loc al său pe pământul statului. Este transmisibil urmașilor. Cetățenii pot face schimb voluntar de terenuri personale între ei — fără bani, înregistrat de stat — reprezentând libertatea de a se stabili oriunde în țară.

Un exemplu ilustrativ al necesității limitării: dacă fiecărui cetățean i s-ar atribui câte un județ (aproximativ 5.000 km²), statul ar epuiza întregul teritoriu în favoarea unui număr infim de persoane. Același principiu se aplică oricărei suprafețe necalculate. În sistemul MIS fiecare cetățean primește suficient. Nu mai mult, nu mai puțin.

 

J. Sistemul agricol național — două niveluri

Terenul agricol este separat și distinct de terenul personal. Are o natură juridică diferită — este instrument de producție națională, nu drept de locuință. Sistemul agricol în MIS este organizat pe două niveluri complementare, ambele cu pământul statului ca fundament:

NIVELUL 1 — Fermierul particular de stat: Cetățeanul care dorește să lucreze pământul poate deveni fermier particular de stat. Terenul agricol pe care îl lucrează aparține statului — fermierul nu dobândește niciun drept real asupra lui, nicio formă de uzufruct, nicio posesie. Este un loc de muncă, nu o atribuire de teren. Fermierul lucrează individual sau cu familia, după planul de producție stabilit de stat. Salariul este plătit direct de Banca Salariilor — nu din vânzarea recoltei. Producția intră în economia națională la prețul fix de stat. Fermierul poate renunța oricând. Statul decide cui atribuie terenul agricol, când și în ce condiții. Nu există drept ereditar asupra terenului agricol — copiii fermierului nu moștenesc locul de muncă al părintelui. Nimeni nu este forțat — este o alegere voluntară.

NIVELUL 2 — Întreprinderea agricolă națională de stat: Unități agricole mari, organizate și conduse de stat, care lucrează suprafețe extinse. Angajează cetățeni ca muncitori agricoli, plătiți de Banca Salariilor. Produce la scară industrială pentru economia națională.

I. Dezvoltarea teritorială uniformă

Statul investește din moneda internă infinită uniform pe întreg teritoriul național. Fiecare comună, fiecare sat, fiecare oraș beneficiază de același nivel de servicii: același spital, aceeași școală, același transport, aceeași ofertă culturală, același salariu. Nu există zone dezvoltate și zone uitate.

În etapa finală toate zonele statului sunt la același nivel de dezvoltare și la același nivel de ofertă de facilități — încât nu mai contează unde locuiești. Depopularea rurală se oprește. Marile orașe nu mai sunt supraaglomerate. Pământul agricol este lucrat uniform. Statul devine echilibrat teritorial.

Logica Sistemului MIS

 

 

A.În logica sistemului MIS, problema centrală nu este existența bunurilor, ci distribuirea lor într-un spațiu finit. Unele resurse sunt structural limitate și trebuie repartizate rațional, iar altele pot exista în abundență deoarece pot fi produse continuu.

 

Exemplul cu teritoriul este cel mai clar:

Dacă unui singur cetățean i s-ar atribui un județ întreg, atunci câteva zeci de persoane ar putea consuma întreaga suprafață a țării, iar restul populației ar rămâne fără acces la pământ.

 

Prin urmare, într-un sistem care urmărește echilibrul social, suprafața locativă și terenul trebuie limitate prin calcul obiectiv, nu prin acumulare nelimitată.

 

Același principiu se extinde asupra tuturor bunurilor finite:

terenuri;

locuințe;

resurse minerale;

păduri;

lacuri;

infrastructură;

energie disponibilă;

capacități industriale;

vehicule rare;

obiecte de lux;

spații comerciale;

resurse naturale neregenerabile.

Dacă aceste bunuri nu sunt limitate, apare concentrarea excesivă. Un număr foarte mic de persoane poate ajunge să controleze disproporționat aproape întreaga resursă existentă. În acel moment, restul populației devine dependentă.

În logica MIS, limita nu este văzută ca o pedeapsă, ci ca o metodă de conservare a accesului universal.

 

Principiul devine:

Fiecare cetățean trebuie să aibă suficient pentru o viață completă și demnă, dar nimeni nu trebuie să poată consuma atât de mult încât să reducă accesul celorlalți.

 

De aici rezultă două categorii fundamentale de bunuri:

 

1. Bunuri finite — unde apare necesitatea limitării

Acestea sunt bunuri care:

ocupă spațiu fizic;

există în cantitate limitată;

necesită resurse rare;

nu pot fi multiplicate infinit.

Exemple:

teren;

apartamente;

metale rare;

petrol;

aur;

apă potabilă în anumite regiuni;

infrastructură strategică.

Aici MIS aplică:

cote;

suprafețe calculate;

drept de utilizare;

plafon maximal;

distribuție echilibrată.

 

2.Bunuri reproductibile — unde poate exista abundență

Există însă bunuri care pot fi produse continuu, industrial și aproape nelimitat, dacă există energie, automatizare și organizare.

Aici poate apărea adevărata abundență.

Exemple:

hrană;

haine;

mobilier standard;

energie regenerabilă;

informație;

educație;

software;

medicamente uzuale;

transport public;

produse de bază;

servicii digitale.

În această categorie, limitarea excesivă nu mai este necesară.

Dacă agricultura automatizată produce de 5 ori necesarul populației, atunci nu mai există motiv economic real pentru raționalizarea strictă a hranei.

În această logică:

foametea devine artificială;

lipsa alimentelor nu mai este o problemă de producție, ci de organizare;

statul poate asigura acces universal la hrană fără dezechilibru.

Astfel, în MIS, mâncarea poate intra în categoria abundenței controlate.

Nu infinită fizic, dar suficient de mare încât cetățeanul să nu mai trăiască sub frica lipsei alimentare.

Modelul ar putea funcționa astfel:

fiecare cetățean are acces garantat la hrană de bază;

producția agricolă este planificată pe necesarul real;

surplusul devine rezervă strategică;

risipa excesivă este limitată doar logistic, nu prin sărăcie.

 

Aceeași logică se poate extinde asupra:

electricității;

internetului;

educației;

transportului public;

asistenței medicale de bază.

Într-o economie foarte automatizată, costul marginal al multor bunuri tinde spre zero. De aceea, MIS poate separa:

bunurile care trebuie calculate strict; de

bunurile unde poate exista abundență socială.

 

Principiul final devine:

 

Resursele finite trebuie împărțite.

Resursele reproductibile trebuie multiplicate.

 

Astfel:

limita protejează echilibrul;

abundența elimină frica;

distribuția împiedică monopolul;

producția automatizată poate asigura nivel ridicat de trai pentru toți cetățenii.

 

B.Principiul conservării monedei reale: 

 

Moneda reală a unei societăți este reprezentată de sistemul său productiv real: fabrici, ferme, întreprinderi, infrastructură, energie, obiective economice și întregul lanț prin care acestea se creează, se întrețin, se extind și produc alte capacități productive. Acestea nu reprezintă simple obiecte materiale, ci mecanisme prin care societatea își transformă resursele în alimente, energie, locuințe și alte elemente necesare existenței.

Moneda reală nu reprezintă doar capacitatea de a produce alimente, energie, locuințe și alte bunuri necesare existenței, ci și capacitatea de a produce și dezvolta continuu propria bază de producție: fabrici care produc fabrici, echipamente care produc echipamente, întreprinderi care construiesc întreprinderi și sisteme care construiesc sisteme.

Moneda simbolică crează moneda reală, dar distrugerea monedei reale reduce capacitatea sistemului de a produce. O fabrică distrusă nu produce alimente, o fermă distrusă nu produce hrană, o infrastructură distrusă nu transportă bunuri. Sistemul pierde astfel o parte din puterea sa reală.

În această doctrină, moneda reală nu se distruge. Ea se menține în funcțiune, se repară, se modernizează și se extinde. Închiderea, abandonarea sau eliminarea unei capacități productive funcționale reprezintă reducerea deliberată a potențialului sistemului.

Moneda simbolică infinită este utilizată pentru producerea continuă a monedei reale. Funcția monedei simbolice este transformarea permanentă a acesteia în noi fabrici, ferme, întreprinderi, infrastructură și alte capacități productive. Moneda simbolică reprezintă instrumentul abstract al dezvoltării, iar moneda reală reprezintă rezultatul fizic și funcțional al acestei transformări.

Personalul angajat se menține pe posturile sale deoarece reprezintă partea funcțională a monedei reale. Capacitățile productive nu sunt doar clădiri și echipamente, ci și oamenii care le operează. Salariile personalului sunt plătite din banca salariilor, alimentată din moneda simbolică infinită, pentru a asigura continuitatea permanentă a funcționării și dezvoltării sistemului productiv.

Scopul societății nu este reducerea capacității productive, ci creșterea continuă a acesteia, deoarece bunăstarea colectivă nu este produsă de simboluri monetare, ci de existența și funcționarea monedei reale.”

 

C.Etapa penultimă — prețul este egal cu costul

P(c)=c

 

Etapa ultimă — gratuitatea-pretul este egal cu zero

 

P(c)=0

 

În termeni economici, acestea sunt două niveluri diferite:

economie la prețul de cost

economie cu acces gratuit.

 

D.In sistemul MIS cursul valutar este interzis prin lege.

Toate monedele sunt egale între ele.

 

 

 

 

E.Moneda unui stat trebuie să fie infinită

 

Moneda unui stat trebuie să fie infinită deoarece nu are un corespondent material în lumea reală. Ea nu este o resursă naturală, precum apa, cărbunele, aurul, petrolul sau gazele naturale. Moneda este un instrument creat de stat pentru organizarea și funcționarea economiei.

 

Din acest motiv, moneda nu trebuie să fie limitată din niciun punct de vedere. Într-un asemenea sistem, nu ar mai trebui să existe situații în care proiecte viabile, investiții sau activități economice sunt blocate pe motiv că „nu sunt bani”. Dacă există forță de muncă, materii prime, tehnologie și capacitate de producție, atunci instrumentul monetar trebuie să fie disponibil pentru a pune în mișcare aceste resurse.

 

Astfel, expresia „nu sunt bani” nu ar mai reprezenta un obstacol pentru dezvoltarea economică. Limitele reale ale economiei sunt date de existența resurselor fizice, a oamenilor, a cunoștințelor și a capacității de a produce bunuri și servicii.

 

În această concepție, moneda este un instrument nelimitat aflat în slujba economiei reale, nu o „resursă rară” care împiedică valorificarea resurselor existente!

 

Cârdei Ciprian-Constantin

13.07.2026, Danemarca

 

Text incomplet verificat partial,ce poate suferi ulterior modificări, generat cu AI,după idei de Cârdei Ciprian-Constantin

 

 

Ziarul Evenimentul nu îşi asumă responsabilitatea pentru informaţiile conţinute de comunicatele/ advertorialele primite şi publicate în fluxul de ştiri sau pe site-ul public. Responsabilitatea conţinutului aparţine exclusiv emitentului comunicatului de presă/ articolelor. Ziarul Evenimentul nu poate fi tras la răspundere pentru informaţii inexacte/ false transmise de către emitenţii comunicatelor de presă/ articolelor aparute in mediul online pe www.ziarulevenimentul.ro.