Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu și poveștile neștiute din 25 august

Calendarul ortodox din 25 august amintește aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu, pe Sfântul Apostol Tit și pe Sfânta Constanția din Pafos.

Pe 25 august, tradiția ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Apostol Bartolomeu, Sfântul Apostol Tit și pe Sfânta Constanția din Pafos. Fiecare dintre aceștia are o poveste aparte, legată de credință, misiune și dăruire.

Deși la prima vedere relatările lor par simple, ele ascund detalii care s-au păstrat în memoria Bisericii. Unele istorisiri vorbesc despre moaște purtate pe mare, altele despre ucenici care au dus mai departe învățătura creștină. În cazul Sfintei Constanția, legătura cu un mare nevoitor a marcat profund viața ei.

Moaștele care au străbătut marea și au ajuns în locuri neașteptate

Sfântul Apostol Bartolomeu a trăit în secolul I și a fost răstignit în orașul Albana din Armenia Mare. După moarte, credincioșii i-au așezat trupul într-o raclă de plumb, păstrându-l cu grijă și evlavie.

Se spune că mulți dintre cei care se atingeau de moaștele sale se vindecau, iar mulți păgâni primeau botezul văzând aceste minuni. Acest lucru a stârnit nemulțumirea celor necredincioși.

Aceștia au luat racla Sfântului Bartolomeu și au aruncat-o în mare, împreună cu alte patru racle, ale Sfinților Mucenici Papian, Lucian, Grigorie și Acachie. Raclele nu s-au scufundat, ci au plutit pe apă.

Racla cu moaștele Sfântului Bartolomeu a ajuns în insulele Lipari, din sudul Italiei, unde a fost găsită de episcopul Agaton. Celelalte racle au ajuns în diferite locuri: cea a lui Papian în Sicilia, cea a lui Lucian în Mesina, cea a lui Grigorie în Calabria, iar cea a lui Acachie în Ascalon.

În anul 809, moaștele Sfântului Bartolomeu au fost mutate din Lipari la Benevent, iar mai târziu, în 983, au ajuns la Roma. Astfel, drumul acestor moaște a rămas legat de mai multe locuri importante pentru creștini.

Troparul, glas 3:

Apostole Sfinte, Bartolomeu, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Ucenicul care a schimbat destinul Cretei

Sfântul Apostol Tit a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel și unul dintre cei șaptezeci de apostoli. S-a născut în insula Creta, din părinți păgâni, având legături de rudenie cu regele Mirou al insulei.

Învățăturile și minunile Mântuitorului Iisus Hristos ajunseseră și în Creta. Tit, fiind priceput în cultura elină, a fost trimis la Ierusalim să afle dacă cele auzite despre Hristos sunt adevărate.

Familia sa nu bănuia că Tit, ascultând cuvântul Domnului, va deveni unul dintre cei șaptezeci de apostoli. El L-a urmat pe Mântuitor, a fost martor la Patima Sa, la moarte și, mai ales, s-a încredințat de Învierea Lui.

După botezarea sutașului Corneliu, Tit a primit și el botezul fără tăierea împrejur, așa cum scrie în Galateni 2, 3. Aceasta era în acord cu hotărârea apostolilor de la Sinodul din Ierusalim, potrivit căreia creștinii veniți dintre păgâni nu erau obligați să respecte toate riturile evreiești.

De atunci, Tit a devenit apropiat de Sfântul Pavel și l-a însoțit în misiunile sale. În anul 58, cei doi se aflau în Macedonia, iar Tit a fost trimis la Corint cu epistolele către corinteni.

Misiunea care a lăsat urme în insulă

Din epistola a doua către Timotei aflăm că Tit a fost trimis și în Dalmația pentru a propovădui. Mai târziu, când Pavel a ajuns în Creta, l-a botezat pe Rustil, soțul surorii mamei lui Tit, împreună cu familia acestuia și alți păgâni.

Pavel l-a numit pe Tit episcop în Creta, după cum se arată în Tit 1, 5. Când Pavel a fost arestat și dus la Roma, Tit a mers și el acolo. A fost martor la sfârșitul lui Pavel, iar după ce l-a îngropat, s-a întors în Gortina din Creta, unde a ridicat o biserică pe locul unui templu păgân și a botezat mulți locuitori. A trăit până la 94 de ani.

Troparul, glas 3:

Apostole Sfinte, Tit, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

O legătură de suflet în Pafos

Sfânta Constanția era de neam nobil din cetatea Pafos, pe insula Cipru. Este amintită de Fericitul Ieronim ca ucenică a Sfântului Ilarion cel Mare, care trăia retras în acele locuri.

Legătura dintre Constanția și Sfântul Ilarion este ilustrată de un episod important: Ilarion i-a salvat fiica și ginerele, ungându-i cu untdelemn sfințit. Pentru Constanția, acest gest a întărit și mai mult respectul față de învățătorul ei.

După moartea Sfântului Ilarion, Constanția a ales să rămână aproape de mormântul acestuia și să ducă o viață de asceză, urmând exemplul mentorului său duhovnicesc.

Mai târziu, a aflat că moaștele Sfântului Ilarion au fost duse în Palestina de un ucenic. Vestea a afectat-o atât de mult, încât a murit de durere. Această poveste arată atașamentul ei față de învățătorul său.

Troparul Sfintei Mucenițe Constanția din Pafos, glas 5:

Slujind marelui nevoitor Ilarion, care se nevoia cu bună cuviință în împrejurimile Pafosului, și strălucind prin credință, te-ai arătat podoabă a femeilor și ocrotitoare a pafioților, de Dumnezeu înțelepțită Constanția; pe Hristos pentru noi neîncetat Îl îndupleci, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Nume care întregesc tabloul zilei

Pe lângă aceste pomeniri, Mineiul mai amintește și alte nume cinstite pe 25 august, alături de sfinții principali pomeniți în această zi.

• Sfinţii Mina, Epifanie, Ghenadie şi Ioan arhiepiscopul Constantinopolului.

Toate aceste pomeniri arată cât de bogată este tradiția liturgică ortodoxă. Unele istorii sunt mai cunoscute, altele mai puțin, dar fiecare a rămas în rânduiala Bisericii.

Povești de credință care rămân vii

Pomenirea din 25 august reunește exemple diferite de credință. Sfântul Apostol Bartolomeu este amintit prin drumul moaștelor sale, Sfântul Apostol Tit prin misiunea sa în Creta, iar Sfânta Constanția prin dragostea față de Sfântul Ilarion.

Toate aceste relatări vorbesc despre oameni care au rămas statornici în credință. Pentru credincioși, ele sunt un prilej de aducere aminte, rugăciune și înțelegere mai atentă a vieților sfinților pomeniți în calendarul ortodox.