În fosta capitală culturală, dispar oamenii de cultură!

Dorian OBREJA

Iașul a fost considerat, în mod simbolic, capitala culturală a țării datorită rolului său major în istoria, literatura și educația națiunii.

În 2007, însă, pe fundalul și sub influența melodiei „Deutschland, Deutschland über alles”, nu Iașul, ci Sibiul devine Capitală Europeană a culturii. Iar în 2015, Iașul ratează (din cauza unui proiect slab) iarăși șansa de a ajunge, măcar în 2021, în acea ipostază, pierzând în favoarea Timișoarei, Clujului, Bucureștiului și Frauenbach (aka Baia Mare!). Cele două momente puteau fi ale unei deșteptări/resetări. N-a fost să fie. Și 2038 – următorul an în care Iașul ar putea încerca, se apropie. Din păcate, nu cu vești bune dinspre domeniu, zonă din care, după cum voi încerca să demonstrez, dispar oameni de cultură.

Dispariții de neînțeles.

La Opera Națională Iași, s-a înregistrat un record – 3 concursuri în ultimii 2 ani pentru funcția de manager, interimată, în 2021-2022, de Daniel Șandru  (absolvent de Științe politice!), și, de atunci, de cel care a câștigat al treilea concurs. De reținut: primele 2 competiții au fost anulate din cauza notelor slabe ale candidaților!

La Complexul Național Muzeal „Moldova”, situația e ceva mai bună: au fost organizate doar două concursuri pentru postul de manager. Vestea proastă e că niciuna dintre proceduri nu s-a soldat cu numirea unui manager cu mandat deplin (nu au fost note de trecere). Și aici e de reținut ceva: la unul dintre concursuri, un concurent, fost manager 2 decenii!, a obținut doar 6,48 la proiectul de management...Se va face, ca la Operă, al treilea concurs. Până atunci, interimarul Andrei Apreotesei (absolvent de seminar teologic și Facultate de interpretare muzicală) se întoarce la prima sa iubire, Ateneul Tătărași, iar locul îi este luat de sibianul Alexandru Chituță (absolvent de Teologie!), fost interimar și la Muzeul Bruckenthal din Sibiu.

Două instituții prestigioase, două funcții importante – dar unde-s candidații oameni de cultură relevanți? Cum au fost, de pildă, Ion Arhip sau Corneliu Calistru...

Dispariții de neacceptat!

În 1976, se inaugura Muzeul Teatrului din Iași, pe strada Vasile Alecsandri și chiar în casa cu același nume. În 2011, Casa Alecsandri a fost retrocedată, iar fondul muzeului, reprezentând peste 22.00 de obiecte, a fost exilat și înghesuit în Muzeul Eminescu, din Copou. În felul acesta, s-a blocat sau limitat foarte mult accesul la memoria „fizică” a primului teatru din România. Nu s-au făcut suficiente demersuri pentru ca muzeul să funcționeze tot acolo – pentru suma de doar 6.000 euro pe lună; dacă se dorea, clădirea chiar putea fi păstrată, retrocedarea fiind efectuată prin echivalent. Dacă nu tot acolo, Muzeul Teatrului ar putea funcționa în Casa Callimachi-Ghica (și mai aproape de TNI), cumpărată de muncipalitate.

Din nefericire, nu doar memoria fizică a avut de suferit. Ci și cea virtuală. Am căutat informații despre zeci de actori/regizori însemnați, precum Miluță Gheorghiu, Teofil Vâlcu, Adina Popa, Violeta Popescu, Cornelia Gheorghiu – unde în altă parte să le caut, decât la secțiunea „arhivă” a site-ului TNI. N-am găsit. Nu o să vă vină să credeți, dar arhiva celui mai vechi teatru romanesc (1840) începe (sau se termină...) în anul 2010!!! Sunt curios ce explicație ar putea da managerul (de 2 decenii!...) sau compartimentul secretariat literar. Dar nicio explicație nu poate scuza o situație inacceptabilă – „ștergerea”  memoriei TNI!