Micul are rău de mare

Dorian OBREJA

Intoxicarea – de voie sau de nevoie - cu știri pare a fi devenit un fel de sport național pe meleagurile mioritice, deși fenomenul poate fi consemnat, mai peste tot în lume.

Ca în cadrul oricărei acțiuni de tip emițător-receptor, cineva profită, și, sigur, acel cineva nu face parte din a doua categorie!

S-a ajuns atât de departe, încât și o absență devine prilej de știre – vezi lipsa, pentru al doilea an la rând, a Comandatului Forțelor Armate, de la ceremoniile dedicate Zilei Marinei. S-au făcut tot felul de supoziții și scenarii fanteziste, dată fiind și vizita, în acel interval de timp, a personajului la o mănăstire și la rude - cu imagini surprinse „din întâmplare” și făcute publice cu ostentație, cu accent pe latura umană și populară a subiectului, rezultată din purtarea unor pantaloni scurți. Eu aș fi tratat mai cu umor povestea, evident fiind, deocamdată, că micul are rău de mare...

La consemnarea acelorași ceremonii de la malul mării, aproape nici într-un segment nu a lipsit precizarea că premierul a fost huiduit. Am privit și ascultat cu atenție relatările: da, au fost câteva voci anemice, care au făcut apel la economisire, prin tăierea cablului. Huduielile, însă, au fost mult mai palide decât cele de anul trecut (la adresa aceluiași); în același timp, mă întreb care ar fi fost adevărata lor intensitate dacă, în locul premierului, venea președintele?

Câteodată se întâmplă ca ”gogonarea” știrilor de la noi să producă efecte pe alte meridiane. În urmă cu câteva zile, de exemplu, întreaga Chină a fost cuprinsă de emoție și neliniște: potrivit unei informații apărute la noi, România intra în competiție cu acea țară (prin redeschiderea unei mine de grafit). La o documentare mai atentă, însă, chinezii s-au liniștit: ei rămân, în cotinuare, cu cea mai mare rezervă de grafit din lume – 81 milioane de tone metrice (25-28% din rezervele globale); pe locurile următoare se află Brazilia, Mozambic, Madagascar și Tanzania. România e mai la distanță, cu capabilitatea teoretică de a exploata 40.000 tone metrice anual, adică sub nivelul Ucrainei sau Turciei...

De foarte multe alte ori, știrile apărute au proporții epice – sau chiar homerice -, cum a fost cazul cu telenovelele dinamitării unei amărâte de stânci și a scufundării a patru amărâte de barje, doar-doar s-o menține sau chiar ridica nivelul Dunării. Proporțiile amintite au și scopul de a face eroi din personaje mărunte și vremelnice, dar, mai ales, au rolul unei perdele de fum – care să ascundă pe cei vinovați de nerezolvarea la timp a unor probleme. La fel se întâmplă și în serialul dronelor, când intrarea și plimbarea lor nedetectată/nestingherită constituie motiv de lamentație și arătarea cu degetul (arătător!) spre Kremlin, pe când doborârea vreuneia este marcată cu un triumfalism de neimaginat.

Se mai păcătuiește, în domeniul știrilor, și prin lipsa de comparație. S-a făcut mare tam-tam, de exemplu, de celeritatea uluitoare a justiției în cazul PNL (căruia i-au fost blocate deciziile luate în cadrul Congresului extraordinar). Dar, în schimb, nicio vorbă despre întârzierea nejustificată și costisitoare , de către justiție, a construirii Autostrăzii Unirii: execuția contractului pentru un tronson a fost suspendată, cel puțin până la finalul lui septembrie, când instanța a binevoit să dea un nou termen!!!

În mod cert, pe multe știri, ca pe tutun sau alcool, trebuie aplicată atenționarea privind efectele nefastei ale consumării fără discernământ sau măsură...