Cine spune, ăla e. Politruk!

Dorian OBREJA

Octombrie 2025 — Ministrul Energiei, Bogdan Ivan (PSD), a anunțat joi că România face un pas important spre consolidarea independenței sale energetice.

Februarie 2028 – Același personaj declară că, în 2028, țara noastră va deveni independentă energetic.

La cele două momente amintite, au fost voci care au contestat cele spuse,  argumentând că România importă 77% din necesarul de țiței și produse petroliere, este dependentă de importuri de gaze și energie electrică la vârfuri de mari consum sau sițuații de criză. Această situație se va menține și în viitor; conceptul „independența energetică” fiind abandonat în era preglobalizării, iar România nu va fi independentă energetică nici în 2040.  Dar, desigur, erau comentarii ale unor specialiști, nu așa de impact și triumfaliste precum declarațiile politice anterioare.

Final de iulie 2026. România e lovită de o criză energetică; guvernul declară stare de alertă la nivel național în luna august și anunță că România va importa masiv energie din Ucraina.

Poate nu știați, dar, în 2025, am adus din Ucraina 11% din totalul energiei importate de România, de aproape 10 ori mai multă energie decât am trimis (1.217 GWh import, raportat la 154 GWh export). Da, din Ucraina, țară aflată de peste 4 ani în război, cu sistemul energetic vânat constant de inamic...

Da, în România, țară aflată de vreo doi ani în război între partide. Acesta, spre deosebire de războiul propriu-zis, nu se desfășoară între bărbați adevărați, înarmați cu puști, drone etc., ci purtători ilegali de pantaloni, lansatori de declarații care de care mai sforăitoare, ce îi acuză pe dușmani și exonerează tabăra proprie.

Una, foarte recentă, mi-a atras atenția în mod special: „România înseamnă mai mult decât o mână de politruci care sunt gata să sacrifice orice pentru scaunele lor”. Parafrazând, afirm că gura...politicianului adevăr grăiește: țara noastră înseamnă mai mult - câteva mâini de politruci la PSD, alte câteva la PNL, USR, UDMR și așa mai departe, până la capăt. Toți, gata să sacrifice orice pentru scaunele lor moi. Altdată, politrukul era comisar politic în armată; azi, e omul pus în funcții doar pe criterii de partid.

Personajul care a rostit zicerea sus-citată ar fi trebuit să se uite în oglindă înainte de a vorbi, pentru că e cu mai multe muște pe căciulă, apropo de ipostaza de politruk.

Ca și cum nu ar fi fost suficient că avea părinți nomenclaturiști (mama-PCR, tatăl-PSD), subiectul acestor rânduri a intrat în politică (firesc, în PSD) înainte de terminarea facultății. Cumulul celor două „calități” i-a adus beneficii continue: din cele 3 decenii de la terminarea studiilor, abia a strâns în cartea de muncă vreo patru anișori. Restul? Actor, pe scena politică: șef al Direcției pentru tineret și sport, consilier local, viceprimar, ministru, președinte CJ, premier (demis prin moțiune de cenzură de către propriul partid, care l-a și exclus), șef ANCOM, ministru, vicepremier. Actualmente, al treilea om în stat, președintele Camerei Deputaților. Sorin. Sorin Grindeanu...

Dacă țara noastră nu ar fi avut atât de multe mâini de politruci, cu certitudine că: mai multe milioane de români nu ar fi plecat de acasă; nu am fi fost loviți de crize politice, economice, financiare, energetice, și, până la urmă, morale. În fine, acum e nu greu, ci imposibil de întors vremea înapoi. Dar e de dorit ca, măcar pentru viitor să fi învățat ceva din această lecție. Pentru că, dacă nu, acel viitor ar putea fi și mai sumbru!