Paul Miron, readus pe scena Naționalului din Iași la 100 de ani

* Teatrul Național din Iași marchează centenarul nașterii lingvistului, filologului și scriitorului Paul Miron prin spectacolul-lectură „Avem telefon” * evenimentul are loc luni, 21 septembrie, de la ora 18:00, la Sala Studio „Teofil Vâlcu” * intrarea publicului este liberă

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași deschide un proiect special dedicat lui Paul Miron, lingvist, filolog, scriitor și profesor universitar, una dintre vocile culturii române care și-a construit o mare parte din carieră în afara țării.

Luni, 21 septembrie, de la ora 18:00, publicul este invitat la Sala Studio „Teofil Vâlcu”, unde va avea loc spectacolul-lectură „Avem telefon”, de Paul Miron, în regia lui Ovidiu Lazăr. Distribuția îi reunește pe Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Georgeta Burdujan, Daniel Busuioc și Brândușa Aciobăniței. Intrarea este liberă.

Evenimentul nu este prima întâlnire a dramaturgiei lui Paul Miron cu scena Naționalului ieșean. În stagiunile trecute, teatrul a montat alte două texte ale scriitorului, ambele în regia lui Ovidiu Lazăr: „Viața și pătimirile lui Ovidiu Publius Naso”, în 1994, și „Magul”, în 2003.

Ovidiu Lazăr: „O reverență necesară”

Spectacolul-lectură va fi însoțit de o evocare a celui care a fost Paul Miron. Despre personalitatea și opera sa vor vorbi Ovidiu Lazăr, Bogdan Crețu, Constantin Pușcașu și Gabriel H. Decuble, într-o întâlnire care pune față în față mărturiile celor care îi cunosc parcursul și personajele readuse la viață pe scenă. Regizorul Ovidiu Lazăr descrie evenimentul drept unul care depășește simpla recuperare a unui text teatral: „Pentru mine, un eveniment de suflet, de conștiință și de cultură adevărată. Pentru Teatrul Național din Iași, o reverență necesară în memoria unei personalități mai cunoscută în Europa decât în propria țară. Pentru cei care vor veni, bucuria și surpriza descoperirii unei voci teatrale inedite”.

De la Iași la marile universități europene

Născut în 1926 la Giulești, în fostul județ Baia, și format o perioadă la liceul militar din Iași, Paul Miron a părăsit România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Și-a continuat studiile în Occident și a ajuns profesor universitar, cercetător, editor și unul dintre promotorii importanți ai limbii și culturii române în spațiul german.

Activitatea sa a traversat filologia, lexicologia, literatura, teatrul, poezia și memorialistica. A fost legat și de unul dintre marile proiecte filologice dezvoltate ulterior la Iași, Monumenta Linguae Dacoromanorum, dedicat textului Bibliei de la 1688.

Dimensiunea neobișnuită a acestui parcurs a fost surprinsă de Daniel Decuble într-un text publicat la moartea lui Paul Miron, în aprilie 2008:

„Născut la Giulești, județul Baia, în 1926, și educat la liceul militar din Iași, Paul Miron a ales să emigreze, în 1944, retrăgându-se, alături de trupele germane, din calea armatei sovietice. A depășit refugiul prin studiu, dedicându-se filologiei, pe care a urmat-o la universitățile din Bonn și Paris. A fost unul dintre elevii preferați ai lui Ernst Robert Curtius, la care și-a dat doctoratul în 1954, înființând apoi, prin propriile strădanii, lectoratele de română de la Bonn, Köln și Freiburg. Tot la Freiburg a devenit, ulterior, docent și profesor, neîntârziind să publice studii științifice de lexicologie și stilistică a limbii române (Aspekte der lexikalischen Kreativität im Rumänischen, 1973, sau Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs, 1977).

S-a remarcat și ca editor al anuarului filologic Dacoromania (serie nouă; apărut la München din 1973), prin reeditarea dicționarului Tiktin (1989) și prin inițierea proiectului Monumenta Linguae Dacoromanorum (o editare sinoptică a celor mai vechi ediții biblice românești; mai multe volume, din 1989 încoace). Preocupat încontinuu să promoveze valorile culturii române în Germania, a redactat articole vaste în enciclopedii istorico-literare (Moderne Weltliteratur, 1973, sau Lexikon der Weltliteratur, 1975) și a editat revista Prodromos (zece numere, între 1961 și 1970), în care au putut semna și scriitori din țară, precum N. Manolescu, Marin Sorescu sau Matei Călinescu. Dar acesta a fost doar un versant al personalității sale. În 1967, la stăruința prietenilor, i-a apărut la Paris primul volum de versuri, Rodul ascuns. După 1990, a publicat preponderent literatură – poezie (Poezii, 1999), proză (Fata călăului, 1994, Poștalionul din vis, 1999, Târgul șaradelor, 2000, Moștenirea astrelor, 2002), teatru (Idoli de lut, 1994, Magul, 1997) și memorialistică (Ochean, 1996, Mai puțin ca perfectul, 1998, Măsura urmelor, 2000, Drumul străinătății, 2 vol., 2006 și 2007) –, semn că relaxarea istorică intervenită i-a dat și lui, în sfârșit, răgazul de a se concentra pe ceea ce-i plăcea mai mult”. (Daniel Decuble – Iți mulțumesc pentru iubire - Gânduri la moartea lui Paul Miron, aprilie 2008)

Paul Miron a murit în 2008, la Freiburg, însă o parte importantă a proiectelor sale culturale și filologice a rămas legată de România și de Iași. Centenarul nașterii sale devine astfel pentru Naționalul ieșean nu doar prilejul unui spectacol, ci și al recuperării unei personalități care a construit, timp de decenii, punți între cultura română și mediul universitar occidental.

Maura ANGHEL