Colegiul „Băncilă” începe anul cu instrumente de 150.000 lei

* la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, două marimbe bass și trei pianine noi completează sălile în care copiii încep studiul unui instrument încă din clasa I

Într-o sală de percuție de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, două marimbe bass noi atrag imediat privirea. În altă parte, un pian așteaptă următoarea oră, iar pe coridoare se amestecă vocile copiilor, profesorilor și sunetele instrumentelor. Este început de an într-o școală în care clopoțelul nu anunță doar ora de matematică sau română, ci și canto, vioară, pian, percuție, arte plastice ori coregrafie. Cu peste 1.300 de elevi și toate secțiile specifice învățământului artistic, colegiul începe anul cu investiții noi și cu ambiții pe măsura dimensiunii sale.

„Le-am prins într-un proiect depus la Primărie, am alocat 150.000 de lei pentru instrumente și am cumpărat două marimbe și trei pianine”, spune Diana Munteanu, director adjunct al colegiului.

Două marimbe care lipseau de ani întregi

Pentru cine privește din afară, un pian sau o marimbă nouă poate părea doar o achiziție. Într-un liceu vocațional, însă, instrumentul este echivalentul laboratorului într-o școală tehnică: fără el, pregătirea rămâne incompletă. Pianinele sunt destinate școlii, iar cele două marimbe au ajuns acolo unde era cea mai mare nevoie de ele, la percuție. „Noi, de altfel, nu am avut niciodată instrumentele proprii”, spune Diana Munteanu despre dotări. Pentru sala de concerte există acum și un pian nou, în valoare de 60.000 de euro, primul instrument de concert primit de colegiu de la Primărie. Școala are săli amenajate pentru activitatea artistică și speră să adauge și o sală de audiții. „Nevoile sunt mari”, rezumă directorul adjunct.

La șapte ani începe drumul către scenă

La câteva săli distanță de elevii mari, povestea începe însă mult mai devreme. Colegiul are două clase pregătitoare, cu câte 22 de copii. Ei nu aleg pur și simplu un instrument dintr-o listă. Sunt observați de profesorii de teorie muzicală și de profesorii de instrument, iar aptitudinile fiecăruia contează. „Sunt audiați de un profesor de instrument care îi direcționează către instrumentele pe care le avem noi alocate pentru învățământul vocațional: vioară, violoncel și pian”, explică Diana Munteanu. Din clasa I începe studiul propriu-zis.

Pentru un copil de șapte ani poate fi prima întâlnire serioasă cu vioara, pianul sau violoncelul. Pentru unii, este și începutul unui drum de zece sau cincisprezece ani care va continua la Conservator, la Operă sau pe scene din afara țării.

„Simțeam că trăiesc mai mult atunci când copiii ieșeau pe scenă”

Diana Munteanu este la catedră din 2008. A cunoscut și scena, dar spune că profesoratul a câștigat. „M-a atras acea împlinire pe care o simțeam atunci când copiii ieșeau pe scenă. Simțeam că trăiesc mai mult decât pe partea mea”, spune profesoara de canto. În aproape două decenii, prin clasa sa au trecut zeci de copii. Când începe să le enumere numele, lista se transformă aproape într-o hartă a generațiilor plecate din Colegiul „Băncilă”. Primul elev care i-a adus un trofeu a fost Sorana Năstasiu, astăzi soprană la Opera Națională Română Iași. A urmat Diana Ionescu, care a debutat în „Traviata”. Apoi Daria Bârzu, Noemi Onucu, Alexandra-Eliza Enache, Carina Sandu, Ștefania Vorniceanu. „Sunt zeci de copii”, spune profesoara. Unii sunt deja angajați, alții sunt în plină carieră, iar alții continuă studiile.

Unul dintre exemplele de care vorbește Diana Munteanu este Denisa Cazaciuc. Era încă elevă când a ajuns la Chicago Summer Opera, unde a fost cea mai tânără participantă. Au urmat Viena și roluri în spectacole precum „Carmen” și „La Traviata”. Astăzi studiază la Guildhall School of Music & Drama din Londra, după ce a fost admisă direct în anul al III-lea, cu bursă integrală.

Povestea ei explică, poate mai bine decât orice statistică, de ce un pian, o sală de audiție sau câteva ore în plus de pregătire contează într-un liceu de artă. Copilul care astăzi repetă într-o sală de la „Băncilă” poate fi, peste câțiva ani, pe o scenă din Londra sau Viena.

Iașul vrea Olimpiada Națională

În birourile conducerii, începutul de an nu înseamnă însă doar orar, clase și instrumente noi. Colegiul vrea să aducă la Iași Olimpiada Națională de Muzică. Experiență există. Există și săli, instrumente și profesori care au trecut deja prin organizarea unor competiții importante. „Am confirmat că putem organiza, că avem resursele necesare, atât ca spații și locații, cât și ca resurse”, spune directorul adjunct, iar dovada cea mai importantă sunt elevii.

Când discuția ajunge la dorințele pentru noul an, răspunsul nu începe cu investițiile. „Să rămânem sănătoși. Să fim vizibili”, zâmbește Diana Munteanu, apoi vine miza adevărată: „Să reconfirmăm faptul că suntem o valoare regională, nu doar ca mărime, ci și ca excelență artistică în învățământul vocațional național. Sau poate chiar internațional”.

Și, dincolo de concursuri, diplome și plecări la facultăți din țară ori din străinătate, rămâne o dorință foarte simplă: „Să revină copiii noștri acasă și să-i vedem evoluând pe scene mari”.

Într-o școală în care un copil de clasa I pune pentru prima dată mâna pe instrumentul pe care îl va studia ani întregi, poate că acesta este, de fapt, cel mai bun început de an. Maura ANGHEL